.loving every breath of you.

i missed you today ..

2011-06-16T23:43:00.001+03:00

cedez, mă schimb, plec.
îi stăteam aproape de pat şi l-am rugat să ...
- poţi să faci ceva pentru mine, te rog?
- ce anume?
- să încetezi să fii bolnav.. ( şi am tăcut) nu mai pot, nu pot să te văd aşa,în unele momente nu eşti lucid, trăieşti în lumea ta..
- ştii ce-mi doresc eu?
- un trup nou nouţ?
(râde)
- nu, să încetezi să-ţi mai faci atâtea griji pentru mine, trebuie să începi o viaţă nouă, fără mine, pierzi, câştigi, niciodată nu ştii ce-ţi rezervă mâine.
- dar...
- eşti tânără, draga mea. vreau să te văd zâmbind din nou,în ultimul timp te privesc şi eşti încruntată, supărată, îmi pare rău că-ţi spun asta, dar voi muri. mă gândeam poate unde mă voi duce, va fi mai bine.. fără atâtea nelinişti ...

şi a început iar ...

- tu cine eşti?
- nepoata ta.
- nu, nu. eu nu am nepoţi. am doar 24 de ani.
şi îşi îndreaptă privirea către fratele meu.
- tu măi flăcău? ai terminat armata?
stătea întins înnodând un fir imaginar.. iar m-am întristat şi am ieşit din camera aia plină de "moarte"..mi-era frică şi nu puteam să mă detaşez deloc. respiram tot mai greu în drum spre casă.. şi a doua zi..

a plecat. am uitat un singur lucru, să-i spun că l-am iubit.

final push darling.

2011-05-21T21:23:00.001+03:00

Dacă aş putea să vă citesc minţile, v-aş fi recunoscătoare. Poate că aşa nu aş mai lua decizii pripite şi aş şti să plâng , să sufăr când trebuie, aş trece prin toate etapele cu care trebuie să se confrunte un om pentru a redeveni fericit.
Da, e despre iubire.Nu ştiu să iubesc! Banalul “te iubesc” am fost mai mult forţată de împrejurări să-l spun.. ce-i drept, era vorba mai mult de ataşare, devii dependent de o persoană care te caută mereu şi care te iubeşte. Iar apoi, e aşa greu să te dezobişnuieşti… e pentru prima oară când recunosc în faţa celorlalţi că nu sunt demnă de dragoste şi nu îmi mai este ruşine.
Când am întâmpinat suferinţa, am încercat metodele mele … metode care m-au ajutat la început, m-au făcut să uit, dar în final , m-am lovit prea tare şi nu am mai ştiut să mă ridic. Şi iată-mă acum dragul meu, cerând un pic de compasiune … îmi spun că data viitoare va fi altfel, că voi încerca din răsputeri să dau tot ce-i mai bun din mine, dar nu promit.. vezi tu? Viaţa asta nu-mi permite să-mi dau încrederea ori de câte ori apare un individ care mă vrea.. trebuie să vrea mai mult decât trupul şi mintea mea.. dar nu…
Azi a fost amuzant, m-am trezit cu gândul că mă voi ţine de mână cu cineva, cândva … am fost dezgustată . sunt prea tânară pentru iubiri care oricum nu ţin. Şi da, renunţ să mai joc după regulile tale, renunţ …

so tired.

2011-01-24T22:23:00.000+02:00

Vrei sa stii adevarul? lumea minte. mintim in relatii, in familie, mintim in orice, dar nu pentru ca vrem, ci pentru a ne proteja pe noi si pe cei dragi. Viata nu e intotdeauna despre bucurii, despre
fericire, e in majoritatea timpului despre tristete, despre facturi, despre inimi frante si doare sa spun asta, dar cu totii gresim. Insa, cateodata mi se pare ca sunt singura care isi ia palme, dau totul si primesc in schimb durere.
Sa iubesti inseamna sa te daruiesti trup si suflet cuiva, sa-l convingi ca meriti; uneori iubirea doare cand apare neincrederea. Increderea se castiga, nu se merge pe baza ei din start, pentru ca nu oricine o poate avea.Stiu pentru ca am simtit-o pe pielea mea, si am invatat in primul rand sa am incredere in mine, lucru cel mai esential in viata. Cand pornim de jos, incasam tot felul de lovituri, unele ne pun chiar la pamant, dar nu cedam, ne ridicam si luptam.Pentru ca asta reprezinta viata de fapt, o lupta.

Si as prefera sa stiu intotdeauna adevarul, e mai putin dureros decat o minciuna.

bye bye, love!

2010-10-18T21:54:00.000+03:00

cel mai trist e când doi oameni se iubesc, dar sunt nevoiţi să se despartă din anumite cauze copilăreşti. viaţa-i prea scurtă să purtăm ranchiună sau să regretăm, însă ştiu că o sa am sentimentul acesta mereu "şi ce ar fi fost dacă...?". aleg întotdeauna să plec, să fug, să mă izolez decât să discut cu propria-mi persoană. chestia asta i-a depărtat mereu pe ai mei, pe cei pe care îi iubesc.
şi cum ar trebui un om să aleagă când iubeşte două persoane în acelaşi timp? ştiu, pare imposibil, dar uneori se întamplă şi e amuzant. de mine depinde totul, asta însemnând să aleg, dar eu nu vreau, nu pot, nu am curajul necesar.
obişnuiam să trăiesc din amintiri, iubire, să mă regăsesc în orice lucru de-al tău, în cuvinte şi simţeam că nu mai pot respira când nu-ţi mai auzeam paşii ... dar astea-s vremuri demult apuse, căci nu mai puteam trăi în trecut, era prea trist să văd cum treceau anii, iar eu rămâneam acolo. mă săturasem să aştept, mă săturasem să te urăsc, aşa că m-am hotărât să închei. ştiu, e a mia oară când spun asta, nu? şi zâmbesc, azi e pe bune. ia-mă în serios şi îţi cer să mă ierţi că nu te-am iubit cum meriţi.

Rain on me!

2010-06-11T22:31:00.000+03:00

"E ceva care te dezmembreaza, pur si simplu iti taie rasuflarea ... nu ai cuvinte si inainte de asta ti-ai jurat ca o sa fii ok. Dar nu e usor deloc, nu e nimic din ce ti-ai promis."

Oare? Eu simt ... un mare nimic. Poate doar un gol in stomac si atat. Nimic, chiar asta e cuvantu'. Si tot ce arat e ura, care-i imensa si vine din suflet, si partea amuzanta e ca nu altii sunt de vina, ci doar tu. tu tu tu si atat, pentru ca altii nu te inteleg, n-au cum sa stie ce simti. Intotdeauna am incercat ( da' chiar am incercat) sa nu judec, acum altii ma judeca pe mine. Dezavantaju' e ca pierzi din tine, si esti slabit, apoi iti revii. "Fii tare!" asta se aude din spate. "O sa fiu!" asta-i raspunsul tau. Acum zambesc si imi spun "Da, o sa fiu ok" si pornesc usor pe unde apuc. Sa fac ce simt, ce pot, ce ma taie capu'. Sa nu-i lasi pe altii sa te controleze!

"Gotta find the strength in me 'cause I am a Superwoman"

O Romanie mai curata? Atunci recicleaza!

2010-05-13T18:48:00.000+03:00

Stiati ca :

· Un bec care economiseste curent electric reduce consumul de electricitate cu 80% fata de un bec normal.

· Pentru o tona de hartie se consuma 10-17 copaci.

· Recicland 1 tona de hartie salvam 17 copaci maturi, 26,500,00 litri de apa, 2,75 metri cubi de pamant, 2 barili de petrol si 4.100 kilowatt ora de electricitate.

· Energia economisita dintr-o singura sticla reciclata ar putea alimenta un televizor timp de 20 de minute sau un bec timp de 4 ore.

· Se estimeaza ca 4,5 trilioane de mucuri de tigara ajung in natura in fiecare an.

· Recicland o SINGURA doza de aluminiu obtinem suficienta energie pentru ca un bec de 100W sa functioneze 100 ore, sau un calculator 3 ore, sau un TV 2 ore.

· Pentru reciclarea unei doze de aluminiu este necesara energia produsa de o lingurita de benzina.

· Reciclarea cutiilor de conserve reduce energia folosita cu 74%, poluarea aerului cu 85%, a deseurilor solide cu 95% si reduce poluarea apei cu 76%.

· Mucurile de tigara raman in mediu si il polueaza 2 ani (contin chimicale periculoase care afecteaza solul atunci cand se descompun).

· Resturile de sacosa raman in mediu si il polueaza 100-1000 ani, iar recipiente de sticla - 4000 ani.

Inainte sa arunci la cos un lucru pe care tu il consideri gunoi, gandeste de doua ori.Acel lucru se poate recicla, fie ca-i sticla,plastic sau hartie.

De ce sa reciclam?

Beneficii economice ale reciclarii

Pe langa beneficiile pe care le are reciclarea asupra planetei exista si beneficii de natura economica:

Programele de reciclare bine puse la punct sunt mai ieftine decat colectarea, depozitarea sau incinerarea deseurilor
Cu cat se recicleaza mai mult cu atat scad si costurile
Reciclarea ajuta la scaderea costurilor in gospodariile unde ruleaza programe de colectare a deseurilor platite in functie de cantitatea si tipul lor
Reciclarea creeaza locuri de munca
Reciclarea scade costurile companiilor, efortul de reciclare fiind acoperit de economiile realizate

Beneficiile reciclarii supra mediului inconjurator

Acum sa vedem si beneficiile pe care le aduce reciclarea asupra mediului inconjurator:

Reciclarea reduce cantitatea de deseuri ce trebuie depozitata in gropi de gunoi sau incinerata
Fiecare tona de hartie reciclata salveaza 17 copaci
Energia pe care o recuperam cand reciclam un pahar de sticla poate alimenta un bec pentru patru ore
Reciclarea reduce numarul de agenti poluanti din aer si apa
Reciclarea reduce semnificati cantitatea de emisii de CO2 realizata prin extragerea si prelucrarea minereurilor
Se foloseste cu 95% mai putina energie pentru reciclarea aluminiului fata de cea necesara producerii din materii prime (60% in cazul otelului, 40% in cazul hartiei, 70% pentru plastic si 40% pentru sticla)
In America, o data de reciclare de 30% ar fi echivalenta cu a scoate 25 de milioane de masini de pe strazi
Reciclarea ajuta la conservarea resurselor naturale precum lemn, apa si minereuri
Reciclarea previne distrugerea habitatelor naturale ale animalelor, a biodiversitatii si previne eroziunea solului

un centru de colectare a hartiei :

http://www.copaculdehartie.ro

Mergem impreuna!

2010-04-30T23:52:00.000+03:00

Exista oameni carora le pasa indeajuns de mult incat sa faca lucruri neobisnuite pentru a sprijini cauzele in care cred. Noi la AdoptiiCaini.ro credem in adoptii, credem ca locul cainilor nu este dupa gratii, nici in parcari, ci in mijlocul familiilor noastre.

Pentru a oferi acestor caini sansa de a fi adoptati va invitam sa va alaturati intentiei noastre de a organiza vizite programate ale voluntarilor in toate adaposturile de caini din tara. Scopul principal al vizitelor este fotografierea cainilor si publicarea anunturilor de adoptie pe adoptiicaini.ro.

Calificarea adaposturilor ca “centre de adoptii”, unde publicul larg poate merge pentru a-si alege un caine, este alta dorinta a noastra. In acest sens, adaposturile vizitate care sunt deschise publicului vor fi promovate intensiv.

http://www.adoptiicaini.ro/mergem-impreuna/

heavy heart.

2010-02-25T20:42:00.000+02:00

am scris o mie de cuvinte pe o pagină, în schimb am ales unul. cel care mă ajuta de obicei : putere.acum serios că nu mai ştiu ce înseamnă, m-ai secat de tot ce aveam, de la sentimente până la puterea pe care o aveam să trec peste. Uite-mă, sunt fără vlagă câteodată, mi-ai răpit glasul.

sufletul e un rotund, însă de fiecare dată îmi lipseşte o parte, niciodată nu-i întreg cum ar trebui.fiecare a luat câte o bucată când a plecat, a rămas gol. oricum se deschid pagini noi, pentru mine, pentru tine, pentru noi.Sentiment de bucurie.sunt ca o bombă cu ceas,doar aştept să explodez,să le dau la toţi puţin din fericirea mea. mă mint .concep idei, mă simt mai plină de viaţă şi asta îmi dă tendinţa să nu mai scriu … să mă izolez cu gândul departe de voi, oameni răi.

nu mai am răbdare,mă simt atât de uşoară, nu mai iau nimic in serios.extazul renaşte în mine, îşi pune amprenta pe trupul meu blajin,oh şi ce alte sentimente mă încearcă .

"I'm not afraid to be your soil."

monotonie.

2009-12-26T16:00:00.000+02:00

ştiu că a trecut ceva vreme de când n-am mai scris,în ultima vreme n-am avut dispoziţia necesară sau lenea era prea mare ca să mă gândesc la ceva.mai am un pic şi revin cu posturile.

somebody pinch me,i can't believe it ...

2009-10-26T18:10:00.000+02:00

cât de complicat,iar m-a lovit ca un pumnal în stomac vestea că şi tu te-ai dus.nici nu pot să-mi închipui că n-o să te mai văd, şi nu pot să-mi iert faptul că nu te-am mai căutat.doamne ... ce fior necruţător îmi străbate trupul,pur si simplu nu accept să nu fi aici.. îmi lipseşte totul,am o listă de regrete pe care aş putea să ti-o destăinui.lumea asta s-a prăbuşit peste mine şi nu mai cred în speranţă,soartă,suflete pereche;unde eşti tu să-mi zici că nu judec lucrurile?că nu le gândesc. îmi ziceai că fericirea se învaţă,ea răsare din lucrurile mărunte,doar că trebuie să ştii unde s-o cauţi,cum s-o preţuiesti şi s-o menţii. Şi unde-i fericirea mea?Ascunsă sub pietre,n-o s-o mai găsesc niciodată alături de tine ...

"Hold the person that you love closely if they're next to you

The one you love, not the person that'll simply have sex with you

Appreciate them to the fullest extent, and then beyond

'Cause you never really know what you got, until it's gone"

500 days of summer.

2009-09-26T23:04:00.000+03:00

you've gotta see this.it's brilliant ...
a moment,a love,a dream,a laugh,a kiss,a cry .

Campania "Batranete frumoasa" strange fonduri pentru varstnicii singuri

2009-09-10T14:39:00.000+03:00

Fundatia Principesa Margareta a Romaniei in parteneriat cu Fundatia Vodafone Romania lanseaza campania "Batranete frumoasa", prima campanie nationala de strangere de fonduri in beneficiul varstnicilor si prima initiativa de amploare care isi propune sa sensibilizeze publicul larg cu privire la nevoile seniorilor. Banii stransi din donatii vor sprijini proiectul "Voluntari – Ambasadori ai schimbarii", un proiect de voluntariat si sprijin financiar pentru varstnicii singuri, izolati in propriile domicilii sau in centre de batrani din toata tara. Donatiile se pot face prin sms la numarul 874 (2 euro per sms) in perioada 15 iulie – 30 septembrie sau online pe www.fpmr.ro. Numarul este valabil in retelele Vodafone, Orange si Cosmote.
"Voluntari – Ambasadori ai schimbarii", proiect initiat si implementat de Fundatia Principesa Margareta a Romaniei inca din anul 2006, vine in intampinarea catorva dintre problemele tipice varstei a treia - singuratatea, izolarea, grijile materiale. Voluntarii petrec alaturi de varstnici cateva ore pe saptamana, plimbandu-se, mergand la teatru si la muzee, citind, discutand, invatand unii de la ceilalti. Varstnicii greu deplasabili sunt ajutati la cumparaturi si cu plata facturilor, sunt insotiti la medic si la farmacie. La centre de ingrijire si asistenta, centre de zi si cluburi ale seniorilor, voluntarii si seniorii organizeaza concursuri de sah, citesc presa, isi serbeaza impreuna zilele de nastere, invata limbi straine si navigheaza pe internet sau pur si simplu deapana amintiri si isi impartasesc povesti si experiente de viata. In baza unui plan individualizat de interventie, varstnicii inclusi in proiect – persoane singure cu venituri sub pensia medie pe tara – primesc lunar sprijin financiar.

"Batranetea nu este o boala rusinoasa care se poate intampla numai altora. Batranetea poate fi frumoasa, iar varstnicii pot continua sa se bucure de viata daca ii tratam cu respect, daca ii ajutam sa se simta integrati in societate, activi si pretuiti. In proiectele sale, Fundatia Principesa Margareta ofera varstnicilor ocazia sa se intalneasca, sa comunice, sa interactioneze cu tineri, copii sau alte persoane de aceeasi varsta. Fiecare dintre noi poate face un gest mic pentru a alina singuratatea unui batran, fie ca doneaza prin sms, fie ca da o mana de ajutor la cumparaturi vecinului care traieste izolat in apartamentul vecin", a explicat Alteta Sa Regala Principesa Margareta a Romaniei.

In perioada octombrie 2009 – octombrie 2010, 1.500 de varstnici vor beneficia de asistenta voluntarilor Vodafone si de fondurile stranse in urma campaniei "Batranete frumoasa".
Cat valoreaza un SMS de 2 euro pentru varstnici?
• 1 SMS asigura masa zilnica a unui batran in cantinele centrele de zi in care voluntarii Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei ii asista pe varstnici
• cu 2 SMS sustineti un batran la centrele noastre de zi comunitare timp de o luna. La centre, varstnicii participa la activitati educative, culturale si sportive, merg in excursii alaturi de tineri si copii, beneficiaza de numeroase servicii sociale.
• cu 10 SMS vei alina o zi de singuratate din viata unui varstnic, trimitandu-l in excursie alaturi de alti varstnici, tineri voluntari si copii
• cu echivalentul a 10 SMS – voluntarii pot achizitiona in fiecare saptamana alimente pentru un varstnic pe care il asista in cadrului proiectului de voluntariat
• cu echivalentul a 15 SMS - voluntarii tineri care ii asista pe batrani la domiciliu sau in centre de batrani - pot cumpara medicamentele de care un varstnic are nevoie timp de o luna
• cu echivalentul a 10 SMS, prin intermediul voluntarilor FPMR poate plati utilitatile unui varstnic aflat intr-o situatie deosebit de grava/ de criza

flaws.

2009-08-09T23:09:00.000+03:00

Mi-a luat sufletul şi-a plecat departe,departe..."Te mai întorci?" I-am scris pe un bileţel şi i-am dat drumul în mare.S-a şters scrisul,exact cum "s-au şters" toate amintirile dureroase pe care le-am suportat atâta timp în inima mea.
6 ian - nu mi-am putut niciodată închipui că o nefericire poate să încapă într-o fracţiune de secundă.Gesturile au rămas nişte gânduri paralizate,cuvintele s-au stins în gât rămânând nerostite.Să iubim? Nu pot ţine cont de asta,mi-a intrat deja în vene durerea.Deci "te uit"!"Pot","vreau".De ce?Ghiceşte-mi în palmă şi numără-mi nopţile plânse;n-o lua sub formă de reproş,acum am şi eu grijă de mine fără să-mi "pese".Nicio îmbrăţisare sau vorbă venită chiar din suflet,nu pot vindeca o rană de zile întregi,trebuie să sapi prea adânc...
N-am primit răspuns.Stau,ascult tăcerea asta insuportabilă.Imi ia destul de mult să mă obişnuiesc.Strânge-mă ,iubitule,la pieptul tau,strânge-mi şi ultima răsuflare,ultima suferinţa de pe chip,transformă-mă în piatră şi fă-mă să uit de lumea asta.Mă mint...şi-mi pare rău căci te-ai îndrăgostit de mine.Nu merit.Sunt o fiinţa absurdă,lipsită de caracter,de sentimente puternice şi-ţi cer să mă ierţi şi să descifrezi tot ce ţi-am scris şi să-mi dai răspunsul ăla pe care îl aştept de ceva vreme ...

"i won't put my hands up and surrender "

Disperarea

2009-07-26T19:23:00.000+03:00

Prima campanie nationala de strangere de fonduri care se adreseaza problemelor varstnicilor. Spotul este desoebit, il recomand! Dureaza 30 de secunde sa il vedeti si 10 secunde sa trimiteti un sms la 874, fara text, care costa 2 euro si la care nu se aplica tva. Daca nu ai timp sa le faci pe amandoua, iti recomand sa faci activitatea care dureaza mai putin... 10 secunde, sms, 874, 2 euro... ai ajutat un batran!

smashed into pieces.

2009-07-18T18:42:00.000+03:00

“Parcă m-ai răpit de undeva şi alergi cu mine să nu te ajungă din urmă.Nu fi rău,iubitule,nu fi o brută.Destinul nostru,zicea mama,destinul nostru al femeilor,e amarnic,fetiţa mamii.Credea că n-am priceput.Ştiu bine că e amarnic,trebuie să plăteşti scump sărutul,trebuie să te doară ,trebuie să faci copii.Ah,tot mai bine era dacă-i aducea barza în cioc.Nu mă strânge aşa tare,iubitule,îmbrăţişarea ta striveşte în mine toate amintirile,toată copilăria,toate jocurile.Cum pot să moară toate într-o clipă, înăbuşite de gura ta,când până ieri,până azi,până adineaori erau toate în mine,cum pot pieri deodată miresmele atâtor lucruri,atâtor flori,atâtor fiinţe ca să nu rămână decât mirosul acesta de sudoare,de alcool şi de tutun,cum pot să amuţească atâtea glasuri amabile sau indiferente ca să nu se mai audă decât vocea ta dură şi surdă, şi precipitată,cum se pot stinge toate privirile familiare sau străine care mă urmăresc în vis şi în autobuz, şi pe stradă ca să nu mai ardă decat una,a ta,iubitule,alta decât cea de acum un sfert de oră,privirea ta sticloasă de lup încins şi neînduplecat.Să nu zici,iubitule,fata asta e inertă şi insensibilă ca o moartă,căci sunt moartă cu adevărat de o astfel de moarte,aceea care nu durează decât o eternitate,o secundă unică bătută de valuri fierbinţi,şi,oricât de tare mi-aş înfinge unghiile în grumazul tău,simt că mă duc la fund mai singură ca niciodată,aşa de singură că nici eu nu mai sunt acolo,deşi te aud chemându-mă de departe,deşi te aud gâfâind aşa de aproape ca în clipa când te chinuiai să destupi sticla de şampanie,deşi îmi eşti aproape şi departe,bun şi crud,suav şi amar,milostiv şi crâncen,deşi mi-e dor şi mi-e teamă, şi mi-e scârbă de tine.Iartă-mă,iubitule,că nu gem,că nu mă zbat,că nu te muşc,că nu te privesc,dar am uitat toate suspinele acasă,mi-au împietrit braţele care nu au strâns încă pe nimeni până acum,mi s-a încleştat gura care nu şi-a muşcat până azi decât propriile ei buze, şi aşa de grele îmi sunt,aşa de grele,pleoapele.Va trebui să învăţ multe de acum înainte,va trebui să învăţ ca la şcoală cum se face "a" şi "b" şi "c" în dragoste,să ştiu totul pe de rost,sărutul nu e,iubitule,un lucru uşor,vezi tu,nu ştiu aproape nimic,dar ar fi fost mai bine dacă-ti puneai o mască pe obraz,ca să nu-l văd aşa de roşu,aşa de asudat,aşa de caraghios, şi apoi becurile astea electrice de ce nu le-ai stins,cum se uită la mine,mai ales cel din dreapta ca un ochi holbat la coapsa mea.Şi glasul,cum îţi şuieră,iubitule,de ce mai vorbeşti acum când toate cuvintele lunecă pe cearşaf şi cad undeva la picioarele patului,când nici unul nu mai ajunge la mine,când somnul copilăriei,cel de după lecţia de seară şi după Tatăl Nostru care eşti în ceruri, îmi lipeşte pleoapele,facă-se voia Ta,nani,nani fetiţa mamii,o,dacă m-ai lăsa să dorm,să dorm.Sunt atâtea lucruri frumoase afară de asta,trebuie să-ţi aminteşti şi tu ce frumoase sunt plimbările,jocurile,cântecele…O,ce bun eşti,iubitule,când zici : dormi micuţa mea,când scaperi un chibrit şi-ţi aprinzi ţigara,când stingi becurile îngălbenite de nesomn,când închizi ochii şi te aud sforăind lânga mine,nimic nu e mai frumos ca sforăitul tău prin gura întredeschisă,cum stai nemişcat cu mâinile căzute pe cuvertura ca un mort căruia i-a crescut barbă,ca un mort care a păstrat în el pentru o scurtă nemurire mirosul de alcool,de tutun şi de sudoare, şi o spumă albă în colţul gurii ca o petală de Edelweiss.”

Este un pasaj din cartea "Surorile Veniamin" de Sergiu Dan.

eternal.

2009-06-29T23:36:00.000+03:00

Soarele ne mângâia trupurile ca şi când ar fi fost pentru ultima oară.Briza mării ne alina sufletele înflăcărate de dor şi teamă.Se auzea doar nisipul scârţâind sub paşii trecătorilor.O doamnă grasă îi aranja băieţelului său pălăria caraghioasă,o tipă suplă îşi legăna şoldurile prin faţa unor tineri,toate acestea mi-au rămas întipărite în minte.
Ultimele lui cuvinte trezesc în mine amintirea clipelor de care m-am depărtat nu tocmai uşor şi le regret căci nu mai sunt.E ca o piatră pusă în palmă căreia îi simţi greutatea;aşa-i pentru mine,o durere în plus pe care nu mi-o pot scoate din inimă.
Scrisul devine tot mai nervos,nu mai am pic de graţie feminină,nici măcar răbdare.Îmi vine să arunc nişte cuvinte la întâmplare,s-o las dracului de literatură şi să spun lucrurilor pe nume.”Auzi domnişoară,nu crezi că-ţi permiţi cam multe?” ”Hai nu mă enerva,că şi tu eşti mitocan.”
Mi-am strâns prosopul şi am păşit cu paşi iuţi printre trupurile lungite în nisip.Vreau acasă!

mai dă-i cu-o bere,şi hai că merge!

2009-06-18T01:45:00.000+03:00

m-am desprins de vechile poveşti.sunt lipsită de vlagă,fără vreun chef de a face ceva.ai încercat vreodată să-ţi imaginezi lumea cu ochii închişi?fără a o putea vedea?cum ar fi ea doar în gândurile tale?ce trist trebuie să fie pentru acei oameni,mai ales pentru că nimeni nu încearcă să schimbe acest lucru.

n-aş vrea să fac o întreagă teorie a chibritului despre dreptate sau despre alte lucruri cărora nu le văd rostul pentru că nimeni nu le-ar citi.ne doare în cur de ele,ca şi românu’ : “dupa mine,potopul”.cea mai rea parte e că din ce în ce mai mulţi indivizi devin acei homosapiens despre care am învăţat în şcoala primară.excluzând tehnologia avansată,suntem acelaşi popor mediocru de acum aproximativ 2 secole.filozofez?nu,nici pe departe,doar că mă roade să văd atâta prostie în fiecare zi.

Joc de cuvinte.

2009-05-25T22:53:00.000+03:00

adun o mulţime de lucruri în mine şi nu le pot spune nimănui,fiindcă nu le-ar înţelege, înafară de tine.scriu, şterg acelaşi rânduri de zeci de ori. Am avut grijă să stric totul prin simplele idioţenii.si stii,mi-e aşa dor de mare .. vremurile când aveam nisipul fierbinte sub tălpi,iar briza mării ne trezea toate simţurile,mi-e dor de sufletul meu ,de sărutul lui,de clipele pe care acum nu mi le pot scoate din inimă şi jur că e fără voia mea.
Păstrăm iluzia bucuriei. N-am nevoie de cuvinte.ne prefacem că suntem vii,când de fapt suntem goi pe interior.Nu-i greu să te obişnuieşti cu sentimentul acesta fals,îţi intră în caracter la un moment dat.
Nu prea pot să sap în adâncul sufletului să văd ce-a mai rămas din el.Insă simt greutatea extrem de apăsătoare,indiferenţa morbidă,văd realitatea crudă.A mai rămas ceva?

despartire.

2009-05-13T23:12:00.000+03:00

Mereu adoarme cu capul pe umărul meu, îl mângâi uşor pe creştet şi-i spun că mâine va fi bine. Din obişnuinţă, îi şoptesc acelaşi lucru,mă crede.E singura persoană căruia îi datorez totul pentru simplu fapt că m-a învăţat să iubesc,să iert,a fost singurul care a crezut in mine.Te iubesc,fiinţă!

Uneori mă ascund în gesturi pe care nici eu nu le înţeleg.Si câte lucruri mai am de învăţat,ah.Sper să n-avem regrete.

Si-a fost şi el...m-a văzut ieşind pe uşă,nici măcar nu s-a sinchisit să-mi facă cu mâna. şi-a întors spatele când mi-a întâlnit privirea...ce ipocrit. îi urăsc pe toţi,o urăsc pe ea.

E pentru totdeauna … Te îmbrăţisez cu gândul pentru ultima oară.

Partea 1 - Trecut si Prezent

2009-05-12T19:47:00.000+03:00

Va impartesc un fel de poveste foarte frumoasa si scrisa cu multa pasiune (dupa parerea mea).Zamfirescu Alexandra:

"Stau pe terasa casei mele admirand cerul albastru putin innorat . Priveam norii care se indepartau parasind campul meu vizual , cred ca si ei s-au saturat de mine , nu ii condamn . Nu sunt o persoana asa placuta precum par, dar nici nu vreau acest lucru . Ura care imi curge prin vene datorita lui , acelui om care a indraznit sa isi bata joc de fiinta mea fizic cat si psihic ma face o persoana mai puternica .
Stau si ma gandesc ... ? A meritat oare toate lacrimile care imi ardeau obraznul deshidratat sau toate noptiile pierdute de nesomn si durere ?
Raspunsul este in mod cert : "Nu!" . Am reusit sa imi conving eul interior ca asta e calea care vreau sa o urmez . Se spune ca "ura distruge omul" , nici pe departe . Il face sa vrea mai mult si sa obtina razbunarea de care are nevoie sufletul pentru eliberare . Imi trece prin minte proverbul "Roata se intoarce mai devreme sau mai tarziu" , intelept om , poate era un om ca mine , un om care a trait ce am trait si eu , dar el probabil a fost martor la "intoarcerea rotii" , eu inca nu . Am rabdare caci pana la urma la asta se rezuma totul .
Imi iau pachetul de Malboro Lights , il studiez in decurs de 20 de secunde . "Fumatul poate ucide" , da sunt de acord , dar cand o sa mi se intample si mie asta? Cam cate pachete de tigarete trebuie sa ard si sa pufai pentru a muri? Mai mult de o gramada . Cu o miscare rapida a mainii reusesc sa scot atat tigareta mea mult dorita cat si bricheta care zacea intre cele 10 tigarete "virgine" . Ahhh inca un cadou de la el .... imposibil ! Era bricheta pe care scria : "Pentru dragostea mea , Casandra " . Halal mesaj . Daca eram dragostea lui , de ce m-ar fii parasit pentru o femeie mai vulgara si mai masculina ? E o enigma ...
Stiu ca gusturile barbatiilor sunt ciudate sau misterioase cateodata , dar cred ca as fii meritat si eu o explicatie , poate greseam cu ceva sau ma purtam ca o adevarata psihopata , dar nu , o simpla scrisoare a fost indeajuns pentru el . Aceasta suna cam asa :

" Draga Casandra ,

Iti trimit aceasta scrisoare pentru a-ti marturisi ca am gresit fata de tine si am fost infidel . Nu vreau sa te ranesc si datorita acestui fapt am hotarat ca este mai bine sa ne despartim prin contact indirect , fara a fii nevoit sa te pun intr-o situatie incomoda ...
As vrea sa te informez ca te-am iubit nespus de mult , dar Denisa mi-a umplut toate golurile pe care le aveam si de aceea am inceput sa o apreciez si chiar sa o iubesc nespus de mult . Imi pare rau si as vrea sa ramane prieteni .
Sper sa nu suferi si sper sa iti gasesti cu adevarat fericirea , asa cum am gasit-o si eu.

Cu drag prietenul tau . "

Cred ca atunci a fost cel mai ingrozitor moment pe care il traisem . Nici nu pot descrie durerea care m-a macinat 3 luni din viata mea .

Ce am facut atunci ? Simplu , m-am dus sa il confrunt , caci daca era barbat imi spunea toate aceste lucruri in fata fara sa ne despartim prin ce numeste el "contact indirect " . Circ ? Nu as fii pornit un mare RAZBOI .
Am deschis frumos usa aparamentului nostru ( care il aveam pe atunci , si in mod evident aveam chei ) si constat cu stupoare ca al meu fost iubit era in costumul lui Adam peste Denisa la fel si ea in costumul Evei . Stand in tocul usii am observat ca nici macar nu auzisera intrarea mea , ma fac ca tusesc sa ma fac remarcata .
La auzul tusei mele false cei doi raman uimiti sa ma vada ...

- Casandra ! Ce cauti aici ? ma intreba el foarte suparat
- Iubitule , am venit sa imi iau lucrurile , dar nu pot trece de voi pentru ca stati chiar in drumul meu si nu mi se pare politicos sa intervin si sa facem un triolet .
- Cum adica "iubitule" ? parea foarte mirata acea fatuca siliconata si cu botox-ul la vedere...
- A ?? Nu ti-a spus ? Nu ti-a spus ca i-a trimis iubitei lui cu care este de 3 ani o scrisoare de " a-d-i-o" ? A omis si partea ca acesta este apartamentul cumparat impreuna si ca voi doi va "jucati" pe canapeaua mea ? Ahh ce dragut iubitule ! Ce altceva ai omis sa ii zici ? Cum ca urma sa ne casatorim in vara ( noi fiind atunci in octombrie ) ?
- Pofftiimmm ??? Eu sunt cu el de 4 luni , timp in care a stat numai cu mine si am stat chiar aici in apartamentul acesta care este al parintilor lui .
- A deci pe parintii lui ii cheama cumva "Mike si Casandra " ? Normal ca a stat numai cu tine ,deoarece eu am fost plecata pentru a castiga o suma bunicica de bani in Anglia pentru a ne deschide propriul magazin . Dar am vazut ca si-a gasit repede o inlocuitoare . Eu una iti doresc bafta cu el , sper sa va iubiti poate iti face si un copil , UUUPPSSS am uitat ... el este cam impotent ....
- Casandra ajuunngeee ! Putem vorbi si civilizat . Am inteles ca esti suparata pentru faptul ca ne-am despartit , dar nu trebuie sa faci o scena acum . Te rog !
- Acum ma rogi? Ti se pare ca vorbesc trivial ? Ti se pare ca tip si arunc cu lucruri ? Scumpul meu fost iubit am tot dreptul din lume sa te urasc in momentul acesta , pentru ca te-am iubit si am avut incredere in tine si tu m-ai tradat . Mi-ai demonstrat ca ai stat 3 ani de zile cu mine pentru nimic . Acum ca sa te scutesc de niste explicatii inutile si lipsite de orice logica am sa ma duc la "NOOOIII" in dormitor si am sa imi iau lucrurile.
- Cred ca ar fii cel mai bine asa ...
- A si inca ceva , joi te prezinti la agentul nostru imobiliar pentru a vinde apartamentul scumpul meu fost iubit !
In acel moment nu eram sigura , ori amutise , ori avea un soc . Ies intr-un final din apartamentul meu partial si ma indrept spre casa mamei mele in care stau si astazi .
Imi place casa ei... imi aduce aminte de ea foarte mult si simt cum in fiecare zi e langa mine si ma indruma mereu spre lucruri bune si jur ca n-am sa uit ce femeie extraordinara a fost .
Ahhh... la naiba , uite cat e ceasul , iar am intarziat la slujba mea . O ador . Sunt un ghid . Eh inca nu mi-am implinit visul de a fii ghid in faimosul British Museum .... dar speranta moare ultima .
Imi iau paltonul pe mine , nelipsita cafea de dimineata care imi trezeste simturile si ma urc in masina mea Volvo C30 . Niciodata nu am condus cu prudenta , cred ca se justifica prin maldarul de amezi primite prin posta . Parchez in fata muzeului , pe locul meu special care este decorat cu pancarta "Locul de veci al Casandrei" , evident o gluma a colegilor mei de lucru .
Intru zambitoare ca in fiecare zii , imi salut sefa ( o doamne supraponderata careia i-as rupe fiecare os din organism datorita personalitatii ei ) o salut pe secretara ei ( copia fidela a lui Barbie ) si pe restu colegilor mei ( antipatici si mai putin antipatici ) . Cu toate ca lucrez intr-un mediu cu oameni care n-au nici cea mai mica ratiune si la prima conversatie cu ei iti dai seama ce nivel de homo sapiens sunt , imi ador slujba pentru faptul ca interactionez cu oameni interesati de istoria lor, care au un grad de inteligenta mai ridicat decat al unei maimute si percep ce spun eu .
Simteam ca azi o sa fie o zi mai putin obisnuita , ma avertizase mama . Chiar cred in legendele indiene , iar pe mama am asociat-o cu vantul datorita firii ei artistice si personalitatii atat de calma si boema . Imi intampin primul meu grup de turisti care pareau total dezinteresati . Eh poate ca mama s-a inselat , poate e o zi neobisnuita din punctul asta de vedere sau poate eu am devenit o figura obisnuita si neimportanta . Ii conduc prin muzeu , le prezint exponatele vorbindu-le despre fiecare in parte , cam ce fac zilnic . Pareau la fel de dezinteresati si nu intelegeam de ce . Nimeni nu schita nici un gest si m-am dus la Camelia ( tipa de la informatii ) sa o intreb ce se intampla cu ce gresesc .
- Pai Casandra mami , in grupul acela de turisti nu vorbeste nimeni engleza , sunt polonezi !
Ahhh... cat de urat am comis-o ...
- Si avem personal care sa vorbeasca poloneza ? Ca eu din cate imi aduc aminte nu avem decat : franceza , spaniola , germana , engleza , italiana si portugheza .
- A... pai Milka ( porecla sefei noastre ) a angajat inca din weekend cand am avut liber , 4 ghizi care vorbesc : rusa , poloneza , chineza si greaca.
- As vrea sa ma duc sa vorbesc cu ghidul care stie poloneza sa ii explic ce s-a intamplat si sa imi cer scuze . Stii pe unde e ?
- Da , este chiar in spatele tau .
Am ramas socata . Cum in spatele meu ? Ma intorc si observ un chip bland care imi zambea . Era un barbat , ba nu un inger . Avea un zambet superb , parul era intr-o nuanta de bronz si ochii de un albastru ametitor care ma faceau sa ma innec . Ii priveam fara sa schitez un gest , nu simteam nici coatele date de Camelia , visam .
- Buna , tu trebuie sa fii Casandra Halle , ghidul care mi-a rapit grupul de turisti ! radea , radea si iar radea dezvaluindu-si aproape toti dintii care erau de un alb imaculat . Eu sunt Edward , Edward Cullen . Incantat .
Incerc sa imi revin in fire sa imi aduc aminte cum ma numesc si sa imi controlez "animalul din mine" : Imi cer mii de scuze , dar stateau in sectorul meu si am crezut ca imi "apartin" ! zambeam discret sa nu par o nebuna care rade la glumele ei , dar el parea sa fie foarte amuzat de afirmatia mea .
- Nu ai de ce sa iti faci probleme ! Eu unu nu sunt suparat , dar trebuie sa ma duc sa le explic cele intamplate si sa le ofer informatiile necesare care nu le-au inteles de la tine . Vorbim in pauza , daca te mai gasesc .
Am fluturasi in stomac ! De cand nu am mai avut aceasta senzatie de exaltare a sufletului meu rece . Inima imi batea din ce in ce mai tare gata sa iasa din cavitatea toracica a corpului meu . Simteam cum sangele imi fierbea in obraji colorandu-i intr-un rosu pal . "Vorbim in pauza ! am fost de acord " .
- Deci nu imi vine sa cred de cand lucrez cu tine , adica de 5 ani nu te-am mai vazut niciodata asa . Bine ca nu te condamn , Edward arata incredibil de bine .
- Adica ? Ce am ? nu intelegeam ce vroia sa zica , eram parca pe alta planeta , aveau o stare de euforie de bucurie deplina .
- Te rog ! Se vede ca treci printr-o perioada adolescentina , perioada aia cand te indragostesti la prima vedere si crezi ca el e alesul si ca ai sa te casatoresti cu el .
- Ahh.... nu ! Eu ? Casatorie ? Niciodata ! Sunt de acord cu tine ca arata bine , dar gandesti prea departe pentru mine !
- Casandra , nu toti barbatii sunt ca Mike !
- Ai dreptate , dar tot barbati raman ! Si spunand replica mea de final ma indrept spre grupul meu de turisti care de data aceasta ii nimerisem bine !
In pauza intru in sala de mese si observ cum cineva imi face cu mana , nu disting bine la distanta pentru ca nu am vrut sa o ascult pe mama mea care mereu ma sfatuia sa imi port ochelarii pentru a-mi remedia vederea bolnava . Ma apropii discret si observ ca era chiar el , chiar Edward imi pastrase un loc langa el . Sincera sa fiu am fost surprinsa , si pot spune ca am fost surprinsa placut sa vad ca il intereseaza persoana mea . Ma asez langa el multumindu-i de locul pastrat .
- De ce trebuie sa fii mereu asa formala ? Inca din primul minut cand te-am cunoscut am avut impresia ca ai 16 ani si eu sunt domnul director al scolii in care ai invatat . Fii mai directa si mai deschisa fata de mine ca doar suntem colegi .
- Asa am fost mereu . Incercam sa ma scuz discret .
- Pai si e timpul de o schimbare ! si imi zambea , un zambet care ma facea sa rosesc de fiecare data .
- Daca asta te face fericit si putem lucra in pace in acelasi mediu social am sa incerc !
- Multumesc !
Nu imi venea sa cred , aparentele inselau considerabil . Prima impresia a mea despre el era ca este un om la patru ace , cult din toate punctele de vedere , formal asa cum eram si eu , dar nu el era practic un adolescent , nebun , mereu cu zambetul pe buze , optimist . Imi aduce aminte de mama care tot timpul dansa si radea in preajma mea , care ma indemna sa fiu ca ea sa traiesc din plin si fara regrete .
Am discutat o gramada despre studii , despre locurile de munca , despre orice . Imi facea placere sa ma deschid in fata lui , deoarece vedeam ca si el face la fel .
Programul s-a terminat si eu am plecat inspre casa unde ma astepta o cada cu apa fierbinte si patul care parca imi zambea de fiecare data cand veneam de la muzeu .
Stateam in pat si meditam asupra lucrurilor care mi se intampla . Nu ! Nu pot sa ma indragostesc ! Iubirea imi provoaca numai suferinta ! Acestea erau propozitiile care mi le repetam in cap , incercam sa imi conving eul ca asa este , ca nu meritam sa sufar si a doua oara !
Timp de cateva minute aveam discutii contradictorii cu propriul eu . Imi aduceam aminte de Mike , de cat de fericiti eram si deodata s-a produs impactul , tot pentru ce am luptat s-a innaruit la aparitia Denisei . La Edward de ce ar fii altfel? Este tot barbat , are ochiul format pentru frumos , pentru sexul frumos cu silicon si botox , nu s-ar fii uitat la o femeie clasica precum eram eu . Aici intervenea eul interior care imi amintea de vorbele Cameliei " Nu toti barbatii sunt ca Mike" . Draga mea Camelia , mereu mi-a vrut binele , am privit-o ca pe o sora mai mare care nu am avut-o niciodata , dar nu puteam sa ii urmez sfatul , o a doua despartire m-ar fii distrus . Ar fii omorat tot ce este bun in mine si ar fii omorat amintirea mamei mele , a sprijinului meu . Nu puteam permite asa ceva .
Intr-un final adorm . Dar ceva se intampla visez ciudat , o visez pe mama .

- Casandra , fiica mea iubita , meriti sa fii fericita alaturi de un barbat ca Edward , te v-a iubi neconditionat si se v-a sacrifica pentru a-ti fie bine . Ai incredere in mine , te rog ! Daca ti se iveste ocazia profita !
- Mama , dar nu vreau sa sufar , nu vreau sa pierd orice urma de speranta la o iubire adevarata si mai ales nu vreau sa pierd imaginea ta !
- Nu ai cum sa o pierzi pentru ca sunt mereu langa tine si mereu am vegheat asupra ta , chiar si cand Mike te-a inselat si s-a despartit de tine ! Incearca sa iti traiesti viata ! Iubeste si vei fi iubita !
- Mamaaa ! Staiiii nu pleca ! MAMAAAAA . M-am trezit brusc , eram speriata , crezusem ca am pierdut-o din nou pe mama . Era ora 3 dimineata , perfect mai aveam fix 4 ore de somn deci ceea ce rezulta ca o sa arat groaznic cu cearcane si extrem de obosita . Reusesc sa adorm la loc si aud soneria enervanta , dar singura la care ma trezesc .

Ora 7 , niciodata nu mi-a fost asa greu sa ma trezesc dimineata , este chiar o premiera pentru mine personal . Cand ies din baie observ ca pe patul meu se afla rochia mamei , rochia cu care l-a cucerit pe tata . Era o rochie stil anii 70' , simpla si alba . Mama mereu imi zicea ca albul ma avantajeaza , deoarece mostenisem tenul masliniu de la tatal meu si aveam parul castaniu deschis de la ea . Ii multumesc si o imbrac , ma grabesc la muzeu unde intarziasem 5 minute . Camelia era foarte socata sa ma vada in rochia aceea alba , dar socata si ca intarziasem pentru prima oara .
- Aa...aaaa... Arati minunat ! se balbai Camelia
- E.... nu este nimic neobisnuit cu mine doar rochia care mi-a dat-o mama ! era constienta ca eu cred ca spiritul mamei mele inca traieste in casa mea si chiar imi sustinea teoria .
Deodata Camelia zambi si nu intelegeam de ce si imi face semn sa ma uit in spatele meu . Stiam ce ma asteapta ori era doamna Milka sa imi scoata ochii pentru acele 5 minute ori era grupul de turisti care imi adresau urari de bine pentru intarziere . Intorcandu-ma mi-am dat seama ca nu este nici una , nici alta ci era .... "

Urmeaza .

useless.

2009-05-09T14:37:00.000+03:00

Tot ce-am pierdut odată,am recuperat alături de el,păşeam pe alte drumuri.Imi amintesc de dimineţile reci când îl aşteptam să mă ia în braţe,să mă încălzească cu acel calm,de care îmi e dor în fiecare zi.Mi-e greu să mă dezlipesc de lucrurile care odată făceau parte din viaţa mea ... Nu-i aşa că e groaznic să aştepti mereu ceva?

Noi n-am putut ţine niciodată pasul cu propriile suflete,oricât de repede am fi mers.Fericirea a fost lăsată să zboare,credinţa a fost zdrobită de cele mai rele nedumeriri,iubirea a rămas amintire.

Şi totuşi,palma lui aşteapta să o primească pe a mea,iar degetele lui le-a cuprins pe ale mele.Acum sunt in siguranţă!

Nisipul din clepsidră.

2009-04-24T08:22:00.001+03:00

Am fost acolo,i-am văzut teama şi neliniştea din ochi.Mâna o ţinea pe o carte veche cu coperţile scorojite,tremura.Sunt momente în care aş vrea doar să-i dăruiesc o parte din calmul meu,să-i întipăresc în minte pacea.
-spune-mi cât ai să mai pierzi în faţa lui?arată-i că nu eşti slabă.
-nu mai am control asupra mea.prefer să cred că timpul nu se întoarce împotrivă şi că nu-mi poartă pică.prefer să stau aici,cu mâna pe clanţă,şi să-i deschid cuiva,poate poate acel cineva va intra pe uşă şi odată cu el va aduce fericirea de care am nevoie.
Niciodată nu a fost mai sigură pe ea.Avea un suflet mare.Părea să ne cuprindă pe toţi,să ne întregească într-un tot.Străzile pe care umbla,gardurile albe,trotuarele aglomerate de maşini parcate,florile din curte … acestea erau elementele pe care le vizita zi de zi,lucrurile care ei îi dădeau viaţă.oprea secunde şi minute,se holba la tot ce-o înconjura şi fredona melodii.
Ce fată plină de speranţă.

Her doubtful thoughts .

2009-04-18T20:16:00.000+03:00

Aceeaşi oameni enigmatici,anodini,aş vrea doar să le smulg feţele antipatice şi să le înlocuiesc cu unele noi,unele poate mai vesele.
Dacă te-aş muta din locul în care eşti,tu ai să revii,iar şi iar ... aş vrea doar să-ţi aduc pacea şi liniştea,să încheiem acest război.îmi pierd vocea,îmi pierd şi gândurile.am nevoie de el ... te regăsesc în pagini scrise,în mii şi mii de cuvinte,în muzică,în sute de feţe palide,în alţi ochi străini.
Imi amintesc ce mi-a zis,că dragostea se măsoară în culori,în clipe minunate,în speranţe şi vise,însă când ai plecat mi-ai spulberat orice reuşită.Sunt ani de când te-am aşteptat şi nu cred că au trecut în zadar.prinde-mă de mijloc şi ridică-mă spre cer.mă simt puternică,se citeşte pe faţa mea un zâmbet,o urmă de bucurie.suntem predispuşi la fericire.

"-spre ce ne îndreptăm?"
"-spre nicăieri ..."
"-măcar vom fi fericiţi?am obosit ..."
"-ştiu,dragule."

Fă-ţi timp!

2009-04-15T20:36:00.000+03:00

Bucuresti- 29 Aprilie 2009 - La Crosul Generatiilor experienta si energia fac echipa ideala !

Pe 29 aprilie, la Crosul Generatiilor vor fi premiate spiritul de echipa si solidaritatea intre generatii. Perechi mixte de tineri si varstnici, copii si adulti vor participa la cros si la numeroase jocuri sportive intergenerationale. Impreuna vor descoperi regulile jocului si numai impreuna vor putea depasi orice obstacol. Pe 29 aprilie secretul succesului este sa intri intr-o astfel de echipa mixta si sa iti sprijini permanent perechea pana treceti impreuna linia de sosire!

La Crosul Generatiilor experienta si energia fac echipa ideala !

Pe 29 aprilie secretul succesului este sa intri intr-o astfel de echipa mixta si sa iti sprijini permanent perechea pana treceti impreuna linia de sosire!

Pe locuri, fiti gata, solidaritate intre generatii!

Gabriela Szabo va conduce crosul iar Cristian Topescu va modera jocurile si concursurile cu premii. Diana Oprea va fi responsabila cu gimnastica de incalzire. ASR Principesa Margareta va inmana premiul echipei care va trece prima linia de sosire.

Cine poate participa : Orice persoana indiferent de varsta este binevenita la Crosul Generatiilor! Pe 29 aprilie, copii, tineri, parinti si bunici hotarati sa inlature prejudecata „conflictului intre generatii” vor construi simbolic o punte intre generatii.

Premii : Vom premia castigatorii la cros, castigatorii la jocuri si vom oferi premii speciale surpriza participantilor sau echipelor „cu merite deosebite”. Sponsorul nostru, Carrefour va pune in joc aparate foto digitale, DVD playere, cuptoare cu microunde, echipamente sportive, aparate electrocasnice si alte premii care ii vor bucura pe cei mici si le vor fi utile celor mai mari.

Program : La ora 9.00 incep inscrierile la cros. Va asteptam la intrarea Charles de Gaulle din Parcul Herastrau. Participantii vor avea timp sa se familiarizeze cu regulile crosului si ale jocurilor, sa isi gaseasca perechea dintr-o alta generatie, sa imbrace tricourile purtand sigla crosului. Mai mult de 30 de voluntari vor fi alaturi de participanti pentru a le oferi sprijin si indrumare la nevoie.

La 10.00 incepe joaca: in perechi intergenerationale - formate ad-hoc sau aduse de acasa - participantii vor putea participa la numeroase jocuri haioase cu premii. Cristian Topescu va modera jocurile (trasul cu sfoara, sarituri cu sacul, curse cu obstacole, probe de sincronizare) iar premiile vor fi castigate prin extragere la sorti din cele doua urne cu surprize: urna Experienta (premii pentru participantii cu varste de peste 50 de ani) si urna Energie (- 50 de ani). Nu vor putea participa la jocuri decat cei care s-au inscris deja la cros, insa locurile la jocuri sunt limitate, iar primul venit va fi primul servit!

De la 10.30 la 11.00 Diana Oprea, campioana mondiala la fitness, va invita, cu mic, cu mare, la gimnastica de incalzire, o etapa pe care va recomandam sa nu o sariti: va fi utila, va fi distractiva!

Startul se va da la ora 11.30. Vom alerga tot in perechi, tot intergenerationale. Un snur ne va tine aproape de partenerul de echipa. Doua sunt regulile de retinut 1. urmati-o pe Gabriela Szabo, ea va va duce catre finish si 2. ajutati-va partenerul, asteptati-l daca este cazul si incurajati-l, caci numai impreuna veti putea castiga! Toti cei care vor trece de linia de finish impreuna cu partenerul de echipa vor fi considerati castigatori si vor primi o diploma de participare. Premii si mentiuni vor primi insa doar primele 8 perechi care vor trece de finish (premiile 1,2, 3 si 5 mentiuni).

Dupa cros va avea loc festivitatea de premiere. Principesa Margareta, Gabriela Szabo, Cristian Topescu si alti sportivi profesionisti vor inmana premiile castigatorilor.

Organizator, sponsori, parteneri : Crosul Generatiilor este organizat de Fundatia Principesa Margareta a Romaniei pentru a marca ziua de 29 aprilie, Ziua Europeana a Solidaritatii intre Generatii.

Proiectele intergenerationale reprezinta specificul Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei. In astfel de proiecte, Fundatia aduce laolalta copii, tineri si varstnici si ii incurajeaza sa socializeze si sa participe impreuna la activitati educative, recreative, sportive, intr-un cadru comunitar. Voluntariatul joaca un rol esential in astfel de activitati iar voluntarii care se implica in programele Fundatiei apartin tuturor categoriilor de varsta.

Multumim pentru generozitate sponsorilor Carrefour, Coca-Cola Hellenic, Pointmax si Lord Michelham of Hellingly Foundation.

Parteneri media ai evenimentului sunt Radio Itsy Bitsy, Sapte Seri, 121.ro si Metropotam.

Crosul Generatiilor este organizat de Fundatia Principesa Margareta a Romaniei pentru a marca ziua de 29 aprilie, Ziua Europeana a Solidaritatii intre Generatii.

Detalii pe http://www.fpmr.ro/

Eu voi fi acolo,cine vrea sa mearga sa ma contacteze.

What is the problem with Michael Jackson?

2009-04-11T19:00:00.000+03:00

Captain Said: What is the problem with Michael Jackson?
Sargeant Barlow: What do you mean?
Captain Said: What...Is...The...Problem...With Michael Jackson? You understand my question?
Sargeant Barlow: No, I'm not sure I do.
Captain Said: The king of pop *ooh-hoo ee-hee*
Sargeant Barlow: Yeah, Michael Jackson.
Captain Said: He come to Egypt, I see picture in newspaper. "Hello" with the white glove. I'm Michael Jackson in my autoroom, with my chop up face. Your country make him chop up his face.
Sargeant Barlow: I don't think so.
Captain Said: Michael Jackson is pop king of sick fucking country.
Sargeant Barlow: That's bullshit, he did it to himself.
(Captain Said hits Sargeant Barlow on the head with a clipboard)
Captain Said: You are the blind bullshit my main man. It's obvious, a black man make the skin white and the hair straight, and you know why?
Sargeant Barlow: No.
Captain Said: Your sick fucking country make the black man hate hiself just like you hate the Arab and the children you bomb over here.

we might fall.

2009-04-08T22:33:00.000+03:00

Zâmbeşte,te rog.

glasul lui parcă mi-a smuls inima din piept,mi-am lăsat capul pe umărul său ... am nevoie de timp,acum totul mi se pare un amalgam de imagini întunecat şi neclar.ei îi acuză,reiese ura,dar are dreptate.
se forţează să-mi zâmbească,am pufnit în râs lipită de gâtul lui.încerc să par oarecum impasibilă,să cuprind umbra cu sufletul însă totul mă depăşeşte.nu pot să te ajut,dragul meu.
mă surprinde că tu fugi acum de privirea lui,îti trezeşte un sentiment penibil pentru că tu ai greşit.schimbă te rog cadrul,traversează de 5 ori acelaşi hol lung cu paşi mărunţi.Poate ai crezut că te iartă sau ai obosit să asculţi soarta?Rezistă,şi-ţi promit că am să-ţi dau lumea întreagă.

I've lost my soul.Come back!

2009-04-03T22:51:00.000+03:00

Şi totul începe cu "a fost odată",nu?Din simple amintiri şi poze îmi reconstruiesc acum trecutul,ce prostesc.Odată format vidul în interiorul sufletului,nu se mai reface. Niciunul dintre noi nu mai e ceea ce a fost,timpul şi-a pus amprenta asupra noastră.Imi privesc chipul în oglindă,e obosit de vreme.Sunt realmente neinteresată de ce se întâmplă în jurul meu.Stau pe o bancă şi simt atingerea serii de primăvară .. mă holbez la ea : "ştii foarte bine că nu suport să te văd plângând." I-am explicat că viaţa nu constă în tot felul de jocuri,uneori nu e bine să rişti prea mult.Nu înţelege nimic şi suspină încontinuu.Ce fiinţă!

A trecut încă o zi.Il aştept la aceeaşi gură de metrou.Mă cuprinde cu braţele,iar eu îmi lipesc faţa de umărul lui.Imi ridic privirea şi mă săruta.Mă uit fix în ochii-i căprui şi îi aud vocea răguşită : "ti-a fost dor de mine?"
"un dor nebun" şi mi-am întors capul.
"vreau să rămâi la mine în seara asta."
"de ce?" i-am răspuns agresiv.Nu s-a mai sinchisit să-mi răspundă. Ne îndreptăm spre casă ...
"în tot timpul acesta,zilele mi s-au părut insuportabil de lungi fără tine" i-am spus şi el doar îmi zâmbi.Ah,ce dor mi-a fost de surâsul lui ... mi-am muşcat buza.Căutam să mă gândesc la altceva,să mă eliberez de această obsesie,acum era lângă mine. Mintea mi s-a eliberat în final,am rămas în braţele lui în acel fotoliu aşezat în mijlocul camerei.

N-o să-l pot uita.Niciodată.E o mărturisire amară ce sună a gol pe dinăuntru.Mi-a trecut vremea.

Colourblind.

2009-04-02T21:13:00.000+03:00

Cum aş putea să-i spun că … totul depinde de noi?Ne prefacem că umbra nu există,credem că dacă am stăpâni tehnici complicate,dacă am fugi destul de tare şi de departe,o să obosească şi n-o să ne mai urmărească.Oare? Folosim pretexte să umplem goluri,cine a zis că viaţa e uşoară?Fericirea ne e spulberată de cele mai mici chinuri,până la urmă haosul ne determină,nu ne putem desprinde,alergăm în cerc.Nu ştiu ce vreau,poate că timpul se opreşte pentru o clipă,sparge şi forţează destrămarea asta … cuvinte grele. Mă bucur de unele momente,cum ar fi : statul în pat şi ascultatul gălăgiei de afară produsă ori de muncitorii care lucrează,ori de vocile copiilor sau de ciripitul păsărilor,de cafeaua de dimineaţă .. totul capătă culoare şi viaţă odată cu înalţarea soarelui pe cer,iar asta ne alungă cele mai mari temeri.Acel sentiment care se înfiripă în sufletul omenesc stă la baza fiecăruia, însa noi suntem cei care îl modelăm, îl transpunem într-o formă reală.

"Eram şi noi aşa odată.Mai ştii?" "Când?" "Nu mai întreba când.Atunci … sau poate că vom mai fi" … singura soluţie să scapi de o umbră e să stingi lumina,să înfrunţi lucrul de care te temi fără ocolişuri.

Pull me out from inside.

2009-04-01T21:07:00.000+03:00

Scrisoare către el .

Imi lipseşti mult de când ai plecat,au rămas în urmă doar reproşuri.Nu am somn,nu mai am vorbe să dau explicaţii,nu mai ştiu ce înseamnă odihnă,mă simt prinsă în nimic. Şi vreau să mă priveşti ca să-ţi spun că îmi pare rău,adu-mă din nou la start.Sper că-mi vezi tristeţea din spatele zâmbetului fals.
Acum a început să mă fascineze roşul … folosesc obsesiv cuvinte fără sens … mă întreb dacă am fugi,i-ar păsa cuiva?Ar încerca să ne găsească? Şi-ar face griji pentru noi?Poate că nu,dar ştii ce?Nici nu m-ar interesa.In lumea asta mi-ai ajunge doar tu.
Pot să zâmbesc fără să-mi vezi adevărata faţă încruntată,pot să şi râd fără să-mi vezi durerea pentru că … nu mă cunoşti îndeajuns,dar ce contează .

Şi atunci când vei veni,timpul se va opri in loc ... astept,dragul meu!

Show your real face.

2009-03-30T20:56:00.000+03:00

Vreau linişte,vreau putere,vreau o mulţime de lucruri care să mă facă să zâmbesc,vreau să încep să nu mă mai prefac.Să-mi dau jos masca şi să fiu "eu".
A fost o zi prea lungă încât nu mai am dorinţa să respir .Insă,răsuflu uşor,mă întreb când a încetat să-mi pese.Sentimentele mele au ars odată cu apusul soarelui sau cu vorbele celorlalţi,nu sunt imună la durerea omenească,dar ştiu că nu mai sunt ce eram.
Mă prăbuşeam psihic,priveam în gol,iar teama îşi făcea efectul.Mă simţeam ca un om drogat.E o mizerie şi dezordine în viaţa mea.Ce sentimente ciudate,pentru prima oară m-am simţit goală pe dinăuntru.
Aş vrea să mă confesez cuiva,să mă prefac că nu există mâine,am impresia că ne îndreptăm spre nicăieri şi lumea .. se împarte în alb şi negru de azi.

" I know you think that I shouldn't still love you,
Or tell you that.
But if I didn't say it, well I'd still have felt it
where's the sense in that?"

Such great heights .

2009-03-21T23:10:00.000+02:00

Crezi în destin?Eu nu.Nu cred că soarta fiecărui om stă la baza unei cărţi,e ciudat şi nefiresc.Destinul ni-l facem singuri.Săpăm adânc în toate cunoştiinţele şi minunăţiile lumii,ne dorim ceva şi îl obţinem doar dacă ne dăm silinţa.Eu nu sunt ca majoritatea oamenilor.Sincer,durerea mă face să mă simt inconfortabil câteodată deoarece nu mai înţeleg toate aceste emoţii,de aceea mi-e greu să le stimulez.Am devenit o insensibilă?Nimeni nu e aşa cum pare la exterior,aparenţele trebuiesc menţinute ca să supravieţuieşti.Fiecare om e fals în sinea lui.
In viaţă nu există secrete,doar adevăruri ascunse care stau la suprafaţă şi eşti prea orb să le observi.Un adevăr spus poate însemna o supremă ruptură de umanitate.Răneşti,ei te rănesc,iubeşti,ei te iubesc,minţi,ei te mint,nu recunoşti atunci nici ei n-or s-o faca.
N-o să permit unor sentimente să-mi umbrească până şi ultima fărâmăv de fericire pe care o trăiesc în acest moment.Unu la zero pentru mine ...

If you're a Bird, I'm a Bird!

2009-03-20T19:11:00.000+02:00

He was a country boy.She was from the city.She had the world at her feet,while he didn't have two dimes to rub together.

Allie : Noah, come on.Whoo!Look at us.

Noah : What are we doing?

Allie : Do you think in another life,I could have been a bird?

Noah : What do you mean?

Allie : Like reincarnation.

Noah : I don't know.

Allie : I think I could.Say I'm a bird.

Noah : No.Don't do it.

llie : Say I'm a bird.

Noah : Stop it. Stop it now.You're not.

Allie : Say it!

Noah : You're a bird.

Allie : Yeah.Now say you're a bird too.

Noah : If you're a bird,I'm a bird.

~~~
Noah : Would you just stay with me?

Allie : Stay with you? What for?Look at us, we're already fighting.

Noah : Well, that's what we do.We fight.You tell me when I'm being an arrogant son of a bitch and I tell you when you're being a pain in the ass.Which you are 99% of the time.I'm not afraid to hurt your feelings.They have like a two second rebound rate and you're back doing the next pain-in-the-ass thing.

Allie : So, what?

Noah : So it's not gonna be easy.It's gonna be really hard.And we're gonna have to work at this every day,but I want to do that,because I want you.I want all of you,forever, you and me, every day.Will you do something for me?Please?Will you just picture your life for me? 30 years from now,40 years from now, what's it look like?If it's witht hat guy, go! Go!I lost you once,I think I could do it again,if I thought it's what you really wanted.But don't you take the easy way out.

Allie : What easy way?There is no easy way,no matter what I do,somebody gets hurt.

Noah : Would you stop thinking about what everyone wants.Stop thinking about what I want,what he wants,what your parents want.What do you want?What do you want?

Allie : It's not that simple.

Noah : What do you want?

Allie : It's not...

Noah : Goddamn it,what do you want?

Without reason.

2009-03-16T22:32:00.000+02:00

I-am întins mână şi mi-a pus în palmă o viaţă de om.Am privit-o,era ciudată … avea o formă complexă şi cu destule greutăţi,părea că a trecut prin multe încercări ratate.Ah da,o recunosc,seamănă cu a mea.Uneori mă gândesc câte lucruri grele am întâlnit în cale şi totuşi am învăţat să trec peste ele. Şi pot spune că am fost destul de puternică să le fac faţă,de obicei trec uşor peste eşecurile astea care pe unii îi desfiinţează.Nu-mi stă în fire să îmi arăt sentimentele,nu-mi place să dramatizez ori să fac pe victima.
Distanţa e singura care ne înstrainează,tot ce facem acum e să ne ocolim privirile .
Când te naşti nu cunoşti frica, însă pe parcurs înveţi să trăieşti cu ea,face parte din tine,n-o poţi dezlipi. Fiecare dintre noi se teme de ceva,mai ales există teama de eşec,de a nu reuşi să ducem la capăt ceea ce ne-am propus.Imi e frică de multe lucruri ciudate cărora nu le văd rostul. Şi nu ştiu de ce mi-e frică,pentru că sunt inofensive.
Stăteam în camera,pe pat.Aveam un gol ciudat în stomac ca şi când ştiam că se va întâmpla ceva grav.A intrat în încăpere,s-a aşezat lânga mine şi mi-a pus mâna pe burtă : "Respiră,Ioana!".Am încercat,nu puteam."De ce eşti încordată?Incearcă să te relaxezi." Nu puteam,mi-era frică să respir.Uneori presimt când ceva se întâmplă, şi mă temeam că dacă voi respira,din cauza mea,se va produce o tragedie.Am vrut să evit asta."Te admir pentru simplu fapt că vrei să schimbi lucrurile,că încerci.Dar să ştii că n-o să reuseşti,n-ai cum …"Avea dreptate.Cine sunt eu să schimb o lume întreagă?De asta nu dau doi bani pe legile lor,la dracu’.
Am continuat să respir,iar asta datorită lui.Vreau să învăţ din nou să sper,să râd,să cred,să iubesc,să îmi lipseşti,să cad,să mă ridic,să plâng,să-mi fac griji.
Eşti o parte din mine!

simple things.

2009-03-15T00:30:00.000+02:00

Câteodată am impresia că se ripisesc aiurea cuvinte întregi pe coala albă de hârtie.

Iar mi s-a zis că-s ciudată,bineînţeles că trec peste şi ajung pe strada unde mi-am petrecut întreaga copilărie.Umblam … iar acum s-a ajuns aici.Sunt mare!Schimb două cuvinte cu un vechi prieten,apoi mă îndrept către metrou. Ah, soarele apune şi parcă totul tace,traficul e inexistent în lumea mea.E seara! - Si voiam să te întreb demult : Ai găsit ce-ţi doreai? Se produce obişnuita oboseala de care nu scap nici azi.Mă întorc acasă,mă trântesc în pat şi mă gândesc că vine vara.Singura care-mi alină durerea,mă gândesc şi că plec la mare.Vreau să simt cum mă gâdilă nisipul sub tălpi,să simt răcoarea vântului de seara,să simt marea,să-mi ascund sufletul între stânci,să-mi leg o piatră de picior şi să rămân acolo pe veci … iar de-ai mei cine o să aibă grijă? O să trecem şi peste asta …

I-am stârnit în inimă tragedie,suferinţă,căci mi-a distrus visele odată.Aştept răsăritul!

Resentment .

2009-03-12T21:52:00.000+02:00

Mi-a şoptit numele,apoi m-a luat de mână ... ceva s-a auzit din gura lui şi nu-mi venea să cred : "putem să vorbim?".Inima mi s-a oprit,respiram din ce în ce mai greu,iar genunchii mi s-au înmuiat.N-am mai fost singuri de luni de zile şi eram un pic surprinsă.Mă uitam în ochii lui şi era complet pierdut,nu ştia ce să-mi zică,cu ce să înceapă.L-am întrebat dacă e fericit.Mi-a răspuns că da şi că o duce destul de bine.Mi-am ridicat privirea de pe asfalt,i-am zâmbit şi m-am întors cu gândul să plec.In acel moment am auzit : "dar tu?eşti fericită?".M-am întors şi i-am răspuns că nu.Ce putea fi mai dureros decât asta?M-am abţinut enorm să nu plâng,simţeam cum mă rup în mii de bucăţele,cum mă sufoc,iubirea parcă mi s-a transformat în păcat,nu mai puteam sta locului."Dar o să fiu bine.Mă bucur pentru tine!" şi m-am îndepărtat.Imi venea să alerg cât mai departe de el ...
Nu m-am dus acasă,nu puteam.Am umblat pe străzi până târziu încercând să găsesc ceva.Voiam orice să mă facă să uit ...

Just ephemeral .

2009-03-10T21:56:00.000+02:00

Ştiu cã odatã mi-ai zis cã-ţi pare rãu pentru cum s-au terminat lucrurile,nu-mi pot scoate asta din minte.M-ai întrebat vreodatã dacã-s fericitã?Nu mã simt în stare sã stau aici,sã privesc nebunia asta.Vreau sã ies,câteodatã simt cã mã sufoc,nu-mi place în mod deosebit sã arãt cã-mi pasã.Caut satisfacţia pe faţa oricãrui trecãtor,a unui strãin.O tragedie poate sã-ţi aparã în cale : sã-ţi pierzi inima,iar alta e sã o câştigi.Eu mi-ai pierdut inima din ziua în care mi s-a zis cã-s falsã,dintr-o zi de marţi.Nu mã întreba ce vreau sã fac cu viaţa mea.
E plãcut sã-ţi simt respiraţia pe gât,e plãcut sã simt cât de tare îţi bate inima.Am aşteptat asta toatã viaţa,sã uitãm de poveşti şi sã trãim.Amintirile le dau uitãrii,nu le regret,dar vreau şi drumul acela pe care nu l-am parcurs încã.
Pot sã-ţi zic cã sunt dependentã de vocile altora.Sunt bolnavã,nu am forţã sã mã ridic uneori şi nu mint.Chiar mã simt neputincioasã,corpul îl simt din ce în ce mai greu,când o sã învãţ sã mor,o s-o fac,dar acum nu.Mai vreau,mai lasã-mã un pic sã aspir la tot ce mi-am dorit.Mi-e fricã!

"Love of mine someday you will die but i'll be close behind ..."

Trois sucettes à la menthe.

2009-03-06T22:21:00.000+02:00

Totul e haos.Copii gãlãgioşi,lume ipocritã,muzicã ... sã-mi pun amintirile în cui şi sã merg mai departe.Ar trebui sã înaintez,dar nu pot.Nu te poţi desprinde de trecut câteodatã.

Am avut o discuţie despre iubire.Ea m-a facut sã înţeleg cã dragostea existã oriunde,în orice,mai ales în lucrurile mãrunte pe care nu le observãm.Glasul ei se auzea foarte singur,ca şi când nu voia s-o aud.Iubirea e adevãr,e acel ceva care înfloreşte înãuntrul tuturor,e credinţã,e adâncã,uneori prea adâncã.Iubirea poate sã te facã fericit,poate sã-ţi rupã sufletul în douã.Iubirea mai poate sã şi moarã.
Şi mi-ai spus cã dragostea nu ţine la infinit.Dupã un timp,o durere ţi se instaleazã pe vecie în trup şi în oase.Îmi amintesc faţa ei blândã şi seninã,care deodatã s-a umplut de lacrimi neastãpânite.Acel scump om pe care l-a iubit,îi devenise strãin. Buzele-mi palide se mişcã într-un ritm anost,nu mã pot controla.Şi a trecut destul timp,privesc cum siluetele palide se pierd în depãrtare.Absenţa unora mã dezorienteazã .

Hate me today.Hate me tomorrow.

2009-02-27T22:14:00.000+02:00

Şi unde-i zâmbetul ãla care odatã era al meu?Mi-e dor de el în fiecare dimineaţã.Sunt false clipele acelea când îmi spuneai "te iubesc" şi te depãrtai încet?De ce nu pot sã am scut la tot ce spun?Ar fi mai uşor sã-mi protejez sufletul într-un bol de cristal,ar fi mai greu de spart.
Tãceam eu,tãcea totul.Incepe sã se instaleze o durere şi o singurãtate în camera asta.Ce obosealã!toate îmbrãţişãrile,toate şoaptele şi toatã dragostea care mi-au umplut inima sunt absente. Şi mã tulburã, îmi produc veşnica stare de nelinişte.
Rãmân cu aceleaşi sentimente umbrite de dezamãgire,de neacceptat,cãci doresc linişte,timp şi libertate.
Tu eşti noul "el".Dã-mi fericirea de care am nevoie!Pune-ţi braţele împrejurul meu şi protejeazã-mã.

Cheer up,sunshine!

2009-02-23T20:31:00.000+02:00

Mi-ai zis odatã cã dragostea e tot ce conteazã.Dacã iubeşti,celelalte lucruri înseamnã mai putin,eşti supus unei singure persoane.Acea persoanã te face sã visezi,sã lupţi, sã iubeşti,sã plângi,sã râzi,sã ierţi. Iar când nu mai e?Te simţi fãrã aer,legat de mâini şi de picioare,slãbit,fãrã vreo urmã de dragoste,şi suferi.Dragostea e o împlinire,dar întodeauna se terminã.

Nu-ţi întuneca sufletul cu eşecurile vieţii.

16:21

2009-02-16T23:06:00.000+02:00

Am un zâmbet stupid şi cicã sufãr.De unde ştiu ei cã sufãr? De unde cu presupunerea asta?

Ai putea sã strigi cã mã urãşti,dar ştiu cã nu e aşa.
Panica poate sã-ţi opreascã inima,pentru cã rareori nu avem control asupra ei.Puterile se pierd şi poţi sã te declari lovit.Totul în jur se mişcã,stau şi ascult liniştea şinelor de tren.şi cu toate îmi e dor de gãlãgie.Respiraţia mi se opreşte în piept,nu mai am aer.Corpul îmi e tot mai greu,se aşterne iar liniştea surdã. Ştiu cã nu mã înţelegi,nici eu nu mã înţeleg,am vrut doar sã-i arãt puţinã compasiune. Şi a fost îngrozitor.Zilele au trecut fãrã ecou.
Dã-mi mâna şi am sã te las fãrã glas,cãci trecutului nu pot sã-i dau culoare şi nici sã-l reînviu.

Timeless.Heartless.

2009-02-07T15:03:00.000+02:00

Ascult în mine,mã simt suspendatã în singurãtatea imensului abis.Mint cã toate astea sunt ok, ştiu cã-i o laşitate,dar ce pot sã fac mai mult?Te-ai privit de curând în oglindã şi ai vãzut pe fundal un strãin?E nedrept cum ceilalţi te trãdeazã.

Te-ai întrebat vreodatã cine eşti pe lumea asta?Suntem simpli pasageri între douã lumi : moartea şi viaţa.Cum ar trebui sã mãsurãm viaţa când ne naştem şi murim tot singuri?Nu putem sã luãm nimic din ce-am realizat în viaţã.Cum putem mãsura durerea care ne zdrobeşte inima în fiecare zi?Eu o compar cu un ocean adânc, întunecat si apãsãtor.Singurele lucruri care o diminueazã sunt timpul si dragostea.
E greu sã-ţi iei rãmas bun de la cineva pe care l-ai iubit toatã viaţa,dar trecem peste.E al naibii de dificil mai ales cã trebuie sã înfrunţi acelaşi adevãr zi de zi,sã vezi cã nu mai e nimeni lângã tine sã te protejeze.Sã-ti lipseascã cineva o consider cea mai dureroasã pedeapsã,sã traieşti cu sentimentul ãsta şi sã ştii cã nu se va mai întoarce niciodatã.
Sunt mici pãrţi din inima ta care nu mai pot fi umplute.Nici mãcar cu fericire exageratã.Sufletul nostru e ca un puzzle incomplet,când ne naştem e întreg, însã pe parcursul vieţii pierdem piese şi murim cu speranţa cã le vom gãsi.E trist cum se terminã totul,cum toate au un sfârşit.

Transparenţe.

2009-02-04T13:36:00.001+02:00

Vine şi vremea când trebuie sã luãm decizii serioase în viaţã.Nu ne putem hotãrâ ce sã alegem,de partea cui sã fim.De obicei refuzãm sã riscãm deoarece nu vrem sã rãnim,ne e fricã de consecinţe sau pur si simplu pentru cã ... asta ne e firea!
Imi amintesc de bãtrânul meu care ne spunea mereu când eram posomorâţi aşa : "ce-i cu feţele astea încruntate?cine a murit?".Apoi devenea supãrat şi îşi îneca amarul într-o sticlã de vin şi povestea cu lacrimi de vremurile frumoase.El n-a cunoscut fericirea adevãratã,ne avea pe noi dar uneori dragostea provenitã de la familie nu-i întotdeauna îndeajuns.
Incearcã sã aduni toate amintirile frumoase din viaţa ta şi pãstreazã-le într-un sertar,iar acel sertar sã fie sufletul tãu.Acum pune-ţi o dorinţã,crede cu toatã inima cã se va îndeplini şi aşteaptã ...

M-ai întrebat odatã dacã îmi e dor de tine. Şi sincer,pot sã-ţi spun,cu fiecare secundã îţi simt lipsa.

Slow show.

2009-02-02T15:30:00.000+02:00

Iţi simt buzele devorându-mi corpul, îţi simt mâna pe sânul meu,te simt pe tine.
Am un chef nebun sã-ţi muşc buza de jos şi sã te las sã mã iubesti ca altãdatã.Simte-mi parfumul,simte-mi rãsuflarea rece pe gâtul tãu,simte-mi inima bãtând rapid,simte-mi pãrul pe pieptul tãu,simte-mã pe mine.Imi ţin respiraţia, îmi ceri sã închid ochii,aud totul ... îţi simt pânã şi cea mai micã mişcare.
Dã-mi 3 motive sã te urãsc.Iţi smulg tricoul în grabã,iar tu continui sã mã sãruţi pe gât.E o nebunie crudã … tu, eu, noi,doar ne distrãm,nu?Rãnile de abia s-au vindecat şi n-o sã-mi mai las inima deschisã pentru orice tip care vine şi pleacã.
Mulţi m-au judecat pentru felul meu de a fi,la dracu’ cu ei.Cã nu-s îndeajuns de deşteaptã,cã nu-s îndeajuns de frumoasã,cã nu mã încadrez în nicio temã.Şi care-i problema?
N-o sã las o gaşcã de dobitoci sã distrugã vise,nici pe ale mele,nici pe ale altora.

Liniştea o gãsim în timp,totul degenereazã.

Pasiuni elementare.

2009-01-30T16:03:00.001+02:00

Te zãresc,iar soarele pãtrunde printre frunze şi-ţi lumineazã faţa.Niciodatã nu ţi-am analizat atât de atent chipul.Mã iei de mânã şi-mi spui vechiul "mi-ai lipsit",apoi mã sãruţi uşor,buzele-ţi sunt atât de moi.Pornim împreunã pe aglomeratul bulevard.Trãiesc momentul,nimic etern.
Dupa ce ajung acasã,mã trântesc in pat,ţin ochii inchişi,încerc sã adorm,dar degeaba.Aseara am visat ceva,dar nu-mi mai amintesc.Inchid ochii din nou,nu mã mişc,cea mai micã clintire si-l va destrãma.
Risipesc timpul ca un trântor ce umblã zi de zi fãrã vreun rost anume.Toatã plictiseala asta îmi cere sã risc ...
Ies în stradã,e ora 19:13.Soarele apune,iar zgomotul traficului se aude din ce în ce mai slab.Am un zâmbet stupid ce nu se mai şterge,le zâmbesc tuturor fãrã motiv.Asta inseamnã cã-s fericitã? Mã tot gândesc ce-o sã fac mâine sau poimâine,ce-o sã fac în zilele ce vor urma.Vreau sã fiu omul fãrã trecut sau viitor.Fãrã valori absolute!

Would i be out of line if i said "i miss you"?

2009-01-26T00:43:00.000+02:00

Mã gândeam cã au trecut 5 ani de când nu ne-am mai vãzut şi sincer mi-e un dor nebun de tine. E greu sã simţi lipsa cuiva atâta timp.

E greu sã ştii cã nu poţi sã-l mai vezi,sã-l îmbrãţişezi ... câte lucruri s-au schimbat în viaţa mea de atunci.Câteodatã te simţi pierdut,ca şi când nu-ţi mai gãseşti propria cale.
Când îţi spun doar numele,îmi reinviu întregul trecut şi eşti parcã lânga mine.Copilãriei mele i-ai dat culoare.Şi prea curând te-am pierdut.
Mã simt departe de toţi.In toatã viaţa mea,m-am simţit ca într-un carusel : am urcat,am coborât ... şi degeaba,tot mã simt cu nodul ãla in gât.Şi îmi caut un alt prieten de azi,cãci destinul începe sã mi se sfãrâme în palme.
Şi cum ar suna "mi-e dor de tine?" Eşti muza mea.

"Your ghost is chasing me
Sending me whispers
I feel like you're there.
I just wanted to say .. I really miss you"

In memoriam.

Learn to let go of the past.

2009-01-23T21:50:00.000+02:00

Denial.
Anger.
Fear.
Guilt.
Depression.
Acceptance.
Ar trebui să fie mai uşor decât ne-am închipuit.Am obosit să mă tot uit în spate,trebuie să invăţăm să dăm drumul la trecut.Si de ce avem atâta ură în sânge?Căci totul conteaza pentru noi.Ne e frică să facem greşeli.Nu suntem singuri,nu ştii niciodată unde viaţa te poate duce,căci drumul e lung.Oricât am încerca să ne opunem realităţii,nu putem,negăm că totul e o minciună,dar de fapt asta e viaţa.Fiecare se zbate pentru un singur rol.Când ajungem să fim fericiţi,ceva ne smulge şansa asta de a rămâne cu zâmbetul pe buze;am învăţat că indiferent dacă totul apune în jurul nostru,pentru noi trebuie să fie soare.
Oricât am regreta,oricât am plânge,oricât ar fi de dureros,lucrurile nu se schimbă,timpul nu se dă inapoi.
Suntem ceea ce suntem!Prefă-te că pentru o zi eşti inamicul tuturor şi zi-mi : mai poţi să trăieşti?

Paradox.

2009-01-21T11:14:00.000+02:00

Blesteamã-mi cuvintele care odatã te-au alinat şi ţi-au adus liniştea interioarã.Minte-te ca altãdatã,cãci ceaţa e singura care poate sã-ţi şteargã amintirea si spune-mi : sunt eu cu sufletul gol?Inchide ochii si aşteaptã-mã la nesfârşit. Lasã vântul sã-ţi treacã prin inimã,urmeazã-mi umbra şi pierde-te cu mine.In ochii tãi e incã iarnã,dar sufletul meu iţi aduce primãvarã. Incearcã sã-mi distrugi incet speranţele si ucide-mã. Şi pozele?Le-ai ars odatã si fãrã regrete mi-ai spus cã tot ce-a rãmas din noi e şters.Timpul ne sugrumã si mã face sã-mi pierd rãbdarea. Am greşit,apoi mi-am şters vina.Golurile din sufletele celor rãniti se vor umple,dar cand?Cãci uneori e greu sã lupţi pânã la infinit.Te-am fãcut sã mã crezi fericitã,te-am lãsat sã mã iubesti si sã-mi distrugi idealurile,in zadar.Ei îmi spun cã merit sã fiu aici implinitã.Oare e adevãrat?

Trãim în intuneric şi asta incepe sã mã sperie.

Moartea cuvintelor

2009-01-20T21:50:00.000+02:00

de Octavian Paler

Un chip de nisip
şi mîini de nisip
şi limba în gurã mi-e tot de nisip
nu mai pot sã spun nimic în apãrarea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
amintiri de nisip
şi cineva care-ntoarce clepsidra.
Tot ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am greşit s-a transformat în nisip
şi judecãtori de nisip
mã judecã
şi mã condamnã la moarte
pe un eşafod de nisip.

Things I'm Missing.

2009-01-16T23:35:00.000+02:00

mi-e dor de mare.

mi-e dor de serile în care ne plimbam pe strãzi. mi-e dor de nopţile de varã. mi-e dor de bunicu'. mi-e dor de biroul meu. mi-e dor de copilãrie. mi-e dor de generalã. mi-e dor de toţi prietenii mei. mi-e dor de jucatul in zãpadã. mi-e dor de nisip si soare. mi-e dor de desenele de la ora 2. mi-e dor de Andreea. mi-e dor de mersul la concerte. mi-e dor de ploaie. mi-e dor de bluza mea,pe care mama mi-a pãtat-o. mi-e dor de bunica. mi-e dor de mersul la scoalã dimineaţa. mi-e dor de râsul in hohote. mi-e dor de bileţelele pe care le trimiteam in ore. mi-e dor de certurile cu prietena mea cea mai bunã. mi-e dor s-o imit pe fraiera aia de Iepuraş. mi-e dor de dansul nebun împreunã cu ea. mi-e dor de flirtul copilãresc. mi-e dor de tipu'ãla care a fost primu'meu prieten. mi-e dor ... mi-e dor de tot ce m-a înconjurat odatã si acum nu mai e.

Fãrã titlu.

2009-01-14T10:46:00.000+02:00

Anna Gavalda spunea odatã într-o carte de-a sa : "De ce sã-ţi arãţi slãbiciunile?Ca sã încasezi loviturile?"

A fi puternic înseamnã sã treci cu uşurinţã peste momentele grele ale vieţii; sã arãţi cã puţin îţi pasã de pãrerile celorlalţi.In unele situaţii, mã încadrez în categoria celor "puternici", dar uneori simt cã nu mai pot,obosesc,mã satur şi încetez sã mai lupt.Nu despre asta e viaţa?Trebuie sã ne maturizãm într-un fel, iar momentele dificile ne învaţã sã ne gãsim propria cale şi ne aratã adevãratul "eu".E simplu sã zici "nu-mi pasã", dar atât de greu sã o şi simţi,mai ales când oamenii te privesc cu urã, crezând despre tine cã eşti un fel de "omul negru", care toatã viaţa lui urmãreşte sã facã rãu celor din jur.

Situaţia asta e insuportabilã,toate au cãzut deodatã în capul meu.Mulţi cred cã sunt egoistã,dar nu-i aşa.Fiecare îşi urmãreşte interesul şi acela de a nu rãmâne rãnit.Totul e greu,dar jocul devine mai simplu atunci când îţi faci propriile reguli.Şi am inţeles un lucru : cel care nu-ţi înţelege firea înseamnã cã nu te meritã.Nu toţi putem fi la fel.

Viaţa?E ca patul : fragilã,nesigurã şi suspendatã.

suflet ruginit.

2009-01-06T01:33:00.000+02:00

Simt cum îmi pulseazã o venã pe creier,câteodatã mã gândesc cã pot sã fac atac cerebral.Nu pot sã dorm ... mã ridic din pat şi e frig.Imi intrã gerul pânã şi în oase,îmi îngheaţã tot,de la inimã pânã la degetele mici de la picioare.
Şi mi-e fricã,când simt cã mã înţeapã inima mã gândesc cã pot sã fac infarct;când mã doare capul mã gândesc la o tumoare,iar când mã înţeapã stomacul cred cã e cancer.Nu ştiu cum sã fac pentru a scãpa de frica asta stupidã,o fricã ce mã streseazã pe zi ce trece.

Şi suntem oameni,vrem haosul,cãci asta ne reprezintã ... vrem sã riscãm şi cu cât o facem mai mult,devenim dependenţi.Simţim în sânge adrenalina.Şi când ne gândim cã uneori trebuie sã-i dãm drumul orice ar fi ...

N-am chef de regrete,dar când ne dãm seama de fapt cã noi suntem dezamãgirea?

Sunset will come.

2009-01-01T00:54:00.000+02:00

Trec secunde,minute,chiar şi ore ... ne întrebãm când se va termina totul.Greul ne apasã,ne soarbe de energie.Şi toate astea mã fac sã-mi amintesc de rãsuflarea ta,de zâmbetul tãu ... mã duc în trecut.Nu stiu de ce îmi creez propriile scenarii, crezând cã vor fi pe bune totuşi.
Şi scapã-mã de chin,ascultã-mi glasul,înţelege-mi cuvintele şi memoreazã-le.A trecut atâta timp de atunci,însã eu am rãmas parcã blocatã în trecut.E ca într-un banc sec şi încep sã râd de mine ... încerc sã uit şi sã las totul,încerc ...
Viaţa e un drum plin de praf, fum si scrum.
Şi apropo : Nu,nu suntem ok!

Rãzboi în doi.

2008-12-28T12:42:00.002+02:00

El : Am coborât sã-mi iau un pachet de ţigãri şi 2 sticle de bere.Când m-am întors în apartament,ea plecase.Imi aprind ţigarea de nervi.Mereu face aşa.Ii place sã ne certãm din prostii.Mi-a zis sã merg cu ea mâine searã la o galerie de artã.Ştie foarte bine cã nu-mi plac porcãriile astea.Ce nevoie avea sã vadã niste tablouri?Imi spune mie cã-s egoist şi cã n-am inimã,dar ea pleacã mereu când ne certãm.Nu-i place sã i se spunã adevãrul şi mã ignorã.Dar o sã ne împãcãm ...

Ea : Mã enerveazã la culme.Mã scoate din sãrite.Nu putea sã se sacrifice o searã pentru mine?Pentru bãieţii lui ar face-o.La un meci sau la o bere, imediat ar ieşi.Oricum nu avea altã treabã de fãcut ... e un egoist,n-are inimã ... ar trebui sã-i fac la fel sã vadã ce înseamnã.M-am sãturat de toanele lui,sã fac mereu ce vrea el ... o sã-i şi zic când mã intorc acasã.

Dar o sã ne împãcãm ...

Un fel de sfârşit .

2008-12-23T00:13:00.000+02:00

Ştii? E una dintre acele dimineţi când simt cã nu vreau sã mã dezlipesc de pat şi vreau sã rãmân aici pentru totdeauna,cu tine ... şi vãd cum picãturile de ploaie se scurg încet pe fereastrã .
E ciudat sentimentul,oare dupã cât timp uitãm mirosul celui care a fost alãturi de noi atâta timp,când o sã incetãm sã-i mai auzim glasul? Suntem bolnavi,dragostea e cancer,iar cel ce spune cã nu iubeste e un mincinos.Ne dorim pasiunea ... eu o sã ţin mâna pe clanţã,tu o sã apesi si o sã-ţi dau drumul in casã.
" Hai sã ne îmbrãţisãm!" ... asta imi ziceai de fiecare datã când mã supãram pe tine,mã sãrutai pe frunte si mã bãteai pe umãr în semn de respect cicã.Mi-ai intins mâna de atâtea ori,mi-ai arãtat calea,m-ai iubit ... acum te rog ia-ţi mâna din faţa mea,lasã-mã in nebunie si îndreaptã-te spre ai tãi. Ascultã linistea ... de fapt o sã auzi vâjâitul morilor de vânt.

am pierdut finalul ...

Dupa cortine .

2008-12-21T23:15:00.000+02:00

Ştiu cã iarna e rece,adunã toatã frica ce am strâns-o pe parcurs.Te face sã te gândeşti la toate lucrurile care îţi lipsesc.Dar eu am tot ... te am pe tine, îi am pe ei.Cred cã asta e tot ce conteazã acum ... Şi aud vocea din spate care-mi spune ca de fiecare datã :"Uitã de regrete, n-are rost ..." Am o urã cumplitã în mine încat aş putea sã mut munţi.Am obosit sã lupt cu timpul,parcã trece în zadar cu fiecare secundã.Şi lumea mi se împarte în alb si negru ... iar dupã cortine?Actori care îşi bat joc de noi.Imi pierd şi gândurile.Sunt amintiri vagi .

Há tanto silêncio em volta que me parece ouvirnas janelas o golpe dos raios da Lua.

Chuck & Blair : I stand by you

2008-12-12T21:41:00.000+02:00

Blair : Chuck! Stop! Don't go.Or if you have to leave, let me come with you.
Chuck : I appreciate your concern.
Blair : No, you don't.You don't appreciate anything today.But I don't care.Whatever you're going through,I want to be there for you.
Chuck : We talked about this.You are not my girlfriend.
Blair : But I am me...And you are you.We're Chuck and Blair.Blair and Chuck.The worst thing you've ever done,the darkest thought you've ever had...I will stand by you through anything.
Chuck : Why would you do that?
Blair : Because I love you.
Chuck : Well, that's too bad.

Ice box.

2008-12-11T21:10:00.000+02:00

Era o zi de mai.Inca îmi amintesc faţa ta stupidã ... şi buzele tale care mi-au spus "bunã".Nu ştiu dacã şi acum, dacã te-aş vedea, aş reacţiona la fel.A trecut ceva timp şi n-am ţinut legãtura.

Acum e 8.30,încã mã gândesc la tot cea fost şi crede-mã nu mi-e uşor.Imbulzealã în metrou,oameni care se îndreaptã spre serviciu,oameni fãrã vlagã,sunt ca nişte marionete dirijate de un om nebun.E un haos,viaţa noastrã de altfel.Mã intreb când vor înceta toate astea,semnalul de alarmã deja a fost tras şi nu ne îndreptãm spre bine.

Prea puţini sunt cei cãrora le pasã.Totul e fragil si nesigur.Mergem ca o turmã,nu ştim spre ce ne îndreptãm sau mai bine zis unde vrem sã ajungem.Noi credem cã timpul le rezolvã pe toate,trãim cu senzaţia asta toata viatã .. n-avem voie sã visãm.Suntem prinşi într-o cutie de gheaţã.

Sã mi se dea o clepsidrã .

Sky is falling .

2008-12-06T23:25:00.000+02:00

Lasã-mã sã-mi plimb mâna prin pãrul tãu,sã te sãrut pe gât,sã-ţi şoptesc din când în când cã te iubesc,sã fiu alãturi de tine oricând îţi e greu.

Cât de triste sunt dimineţile întunecoase şi reci.Imi dau o stare de moleşealã,de nesiguranţã,dar habar n-am de ce.Incep sã mã rãtãcesc în gânduri,nu mai ştiu ce am vrut sã zic,dar nu mai conteazã.Am şi uitat cã totul se poate transforma într-o minciunã şi ne poate rãni grav.Greşeala noastrã e cã suntem naivi.Avem orizonturi largi,iar noi ne abatem cãtre infinit.O amintire persistã ... Şi încep sã mã gândesc la relaţii,cum se îndrãgostesc oamenii,au copii,îmbãtrânesc împreunã şi îşi spun la revedere.

Poate cã e vina noastrã cã iubim, dar în fine .

Aprinde-ţi ţigarea şi relaxeazã-te!

2008-11-12T20:49:00.001+02:00

De ce sã-ţi fie teamã sã te opreşti,sã-ţi tragi sufletul pentru o clipã şi sã priveşti înapoi?Intradevãr ,unele amintiri îţi pot lãsa urme sau pot fi atât de minunate încât ţi-e fricã sã ţi le aminteşti pentru cã vei izbucni în plâns.Şi ţi-e dor de tot ce-a fost,mie mi-e dor de persoanele pe care le-am cunoscut cândva,iar acum a rãmas doar ţãrana din ele.
Viaţa e o linie continuã, dar panã la urmã se opreşte undeva.

Insã cum zice Blaga : "Eu nu vreau sã strivesc corola de minuni a lumii!".Unele taine ar trebui sã rãmâna aşa.

Blair and Chuck's final scene

2008-11-11T20:35:00.000+02:00

The prince goes off with the wrong princess...or the spell wears off and two lovers realize they are better off as...well, whatever they are.

Blair : Are you here to gloat?
Chuck : Over what?
Blair : Well, you won. pop the champagne.
Chuck : I didn't win.
Blair : Then why does it feel like I lost?
Chuck : The reason we can't say those three words to each other isn't because they aren't true.
Blair : Then why?
Chuck : I think we both know.That the moment we do,it won't be the start of something.It'll be the end.Think about it.Chuck and blair going to the movies.Chuck and blair holding hands.
Blair : We don't have to do those things.We can do the things that we like.
Chuck : What we like is this...
Blair : The game.
Chuck : Without it, I'm not sure how long we'd last.It'd just be a matter of time before we messed it all up.Look, I'd rather wait.Maybe in the future...
Blair : I suppose there could be some excruciating pleasure in that.

Dragostea - Adriana Deculescu

2008-11-09T00:06:00.001+02:00

"Anotimpurile se succed pe rabojul anilor,soarele rasare cu fiecare zi si razele lui dezmiarda firul de iarba pe care sclipesc diamantin stropii de roua.
In fiecare zi,o inima obosita se opreste la ultima ei bataie si alti ochi se deschid pentru prima data la lumina lumii.
Din noaptea timpurilor si pana astazi,oamenii au muncit,s-au inmultit si au predat faclia vietii celor pe care i-au zamislit,cu aceeasi simplitate cu care isi arau ogorul si culegeau roadele holdelor sau livezilor.
Cand ziua lua sfarsit si vioriul amurgului invaluia pamantul,animalele se retrageau in culcusul lor,pasarile se cuibareau printre frunze si in linistea firii doar omul statea de veghe,singur,cu gandul lui si cu stelele cerului.
In suflet i se invalmaseau dorinti,aspiratii si visuri neimplinite si pe care mintea lui le framanta zadarnic si carora nici macar tainicul murmur al noptii nu le gasea dezlegarea.
Cu un singur motiv melodic,mereu acelasi si mereu modificat,simfonia vietii omului a urmarit si cauta inca si astazi o septima de dominanta,un acord perfect intre nevoile lui materiale si nevoile spirituale.
I s-a dat si un nume acestei cautari - fericirea - pe care fiecare si-o inchipuie altfel si o doreste sub alta infatisare.Omul o cauta mereu in afara lui,manat de o inexplicabila forta launtrica,de o neobosita sete de implinire,de regasire si de depasire.
Si pentru ca nu s-a gandit niciodata s-o caute in el insusi,a gasit o compesatie in sublimarea instinctului ancestral,transformand forta irationala,ilogica si inconstienta a instinctului intr-un sentiment care a contribuit mai mult decat orice la luminarea drumului care duce la adevarata fericire : dragostea."

Let's think about it.

2008-11-06T20:40:00.000+02:00

Sufrageria e plinã de fum,plinã de aerul pe care nu-l suport.Am deschis geamul şi a intrat un miros de toamnã.M-a cuprins un val de tristeţe.Imi amintesc mult prea multe,memoria îmi joacã feste uneori.
Nu mai sunã telefonul ca altãdatã sã ne zicã "Buna ziua".O parte din noi lipseşte şi nu o putem recupera orice am face.E greu sã depãşeşti momentul când pierzi pe cineva,pe care îl cunoşti de o viaţã întreagã.
Aş fi vrut sã apreciez timpul care l-am petrecut împreunã,dar am fost o proastã.Tocmai acum,când e prea târziu,îmi dau seama de tot.Şi câte ar fi trebuit sã-ţi zic ... acum ţi le spun doar în gând.Şi da,m-a marcat chestia asta pentru cã realizez cã la un moment dat nu voi mai avea pe nimeni ....

Moartea este o victorie şi când ai reuşit în viatã, coşciugul este un car triumfal. ( Jose Marti )

Let's go back in time .

2008-10-30T22:00:00.001+02:00

Cine-i pianistul?

E cel care stã şi cântã pentru noi.Cel care îşi reprezintã viaţa prin muzicã,apãsând câteva clape te introduce în lumea sa.Te îndrãgosteşti pur si simplu de sunete,devii dependent,e ca o boalã,fãrã sã vrei,fãrã sã crezi ,e împotriva voinţei tale .
"Mi-am pierdut viaţa,dar mi-am regãsit-o în cântat" îmi zicea el în timp ce îşi dregea vocea.
Ascultându-l mi-am dat seama cã viaţa nu e doar aşa,poţi sã ţi-o schimbi dupã cum vrei.
Şi regret cã uneori n-am putut face nimic pentru a o schimba.
In memoriam ...

O poveste absurdã .

2008-10-28T20:22:00.000+02:00

Era încã dimineaţã.El stãtea pe marginea patului trãgând câteva fumuri dintr-o ţigare prãpãditã.Oboseala şi zãpuşeala cuprinserã camera şi îţi dãdea o stare de lene,moleşealã;numai când intra Ea în încãpere,lui i se lumina faţa simţindu-se implinit având lânga el o aşa creaturã mirificã.
Se apropie de pat ,îi furã o ţigare din pachet,îi şopti un 'te iubesc' scurt şi se furişã pe balcon.Işi aprinse ţigarea şi lãsã urme de ruj roşu pe cana de cafea.
O privea ... era superbã. In cãmaşa lui albã,putea sã-i vadã corpul minunat.'Perfectã' îşi zicea el.O strânse în braţe,apoi o trãgea pur şi simplu dupa el.Se trântirã amândoi în pat,trãgând cearceaful peste ei.
Fiecare zi începea aşa pentru ei .

De ce?

2008-10-23T22:21:00.000+03:00

Asearã iar am lãsat geamul deschis şi m-am culcat.Ah cãcat,am rãcit.
Stãteam în pat aşteptând sã sune ceasul,chiar dacã mã trezisem.Imi era lene,voiam un ultim rãgaz.N-am mai putut aştepta cãci îmi era foame.Urãsc dimineţile reci,mai ales când plouã.Ora 6.30,strada era acoperitã de apã si frunze,era pustiu.
Şi mi-am adus aminte de tine,partea ta de pat era goalã.Perna mirosea a parfumul tãu dulce pe care îl ador.Ahh ... nu vreau sã plâng.
Am luat-o de la capãt.Mi-am bãut cafeaua şi am plecat pe strãzile pustii.Degeaba,gândul îmi e tot la tine .

Pentru tine, dar ştim cu toţii cã timpul nu se dã inapoi.

Confession .

2008-10-18T19:00:00.000+03:00

Sunt printre sutele de oameni care merg mereu pe aceeaşi alee acoperitã de frunze.E o toamnã târzie,friguroasã şi parcã sufletele noastre sunt la fel.Pline de urã şi vicii.
Iar bate vântul şi îmi aşeazã pãrul în diferite direcţii.Mã obsedeazã gândul cã iar ajung acasã şi nu-i nimeni care sã mã înţeleagã;uneori mã abţin enorm sã nu plâng şi lacrimile nu-s de tristeţe,ci de nervi.
Dumnezeule sunt înconjuratã de proşti,cretini şi falşi.Un alt motiv pentru care urãsc toamna : mã face sã stau in casã şi sã-mi adun gândurile,sã le analizez şi sã-mi fac nervi din nou.Mereu mã pândesc situaţiile penibile la care am luat parte şi nu-mi dau pace deloc.
Ah,pur si simplu mã urãsc cãci nu pot fi puternicã .

Avem timp .

2008-10-12T21:26:00.000+03:00

Şi vreau sã ...

... sã alerg desculţã pe plajã, sã privesc rãsãritul,sã ascult raggae,sã stau o zi întreagã în pat uitandu-mã la filmele vechi de dragoste,sã lipesc fotografii pe tot peretele,s-o iau de la zero,sã mã ţii de mânã,sã mâncãm îngheţatã ca doi copii,sã citesc ziarul,sã-ţi cumpãr chiloţi,sã fac cumpãrãturi,sã vopsesc tavanul în galben,sã-mi lãcuiesc unghiile,sã ţip la tine,sã gãtesc,sã dansez de nebunã pe o melodie tâmpitã,sã casc ochii la vitrinele magazinelor,sã merg la Lisabona,sã mã plimb cu iahtul,sã învãţ odatã şi pentru totdeauna portughezã,sã mã dau cu sania,sã te bat mãr la rummy,sã mã iei in braţe şi sã-mi spui cã mã iubeşti,sã-ţi port tricoul,sã desenez flori pe tot caietul,sã iau 10 la românã,sã mã plimb prin ploaie,sã te sãrut,sã-ţi spun cã eşti un fraier şi cã n-ai dreptate,sã pun etichete pe borcanele de dulceaţã ...

Fall .

2008-10-09T20:44:00.000+03:00

Octombrie e atât de rece ... Nu poţi sã schiţezi nici mãcar un zâmbet.Cãrãrile îţi sunt acoperite cu frunze de diferite culori,parcã formeazã un culoar spre infinit.Este anotimpul când zilele sunt din ce în ce mai scurte,iar nopţile foarte lungi şi friguroase.
Dimineţile de toamnã sunt la fel de melancolice.Nici mãcar o vrabie nu mai vezi la geamul tãu.E atmosfera aia când te simţi singur şi nu prea ai chef sã te ridici din pat.

E nevoie doar de un ceai fierbinte şi o pãturã.

Nasta - Anotimpuri

2008-10-08T00:16:00.000+03:00

Imi prezint viata in anotimpuri,
Recit tipuri de timpuri cu zambete si riduri;
Aduc lucruri uitate in prezent prin ganduri si fapte;
Apuc pe drumul vietzii dorit cu miere si lapte.
Anul meu incepe vara, cu ani de soare,
Presarati pe alocuri cu primaveri si prime toamne,
Prime doamne zambitoare printre lacrimi de sudoare;
Primeaza fluturii cu aripi de nerabdare.
Rimeaza nori cu soare, sunt ierni in asteptare
Asteptate se lasa grijile, lipsa de nerabdare.
Cunosc primul zambet si-i zambesc recunoscandu-l
Si trec ani si mari si munti, cel ce nu trece-i timpul.
Imi ies lacrimi in cale sunt primele frunze cazand;
Simt adieri de toamne, chemari de timp trecand.
Tremurand, speriat de vant si de ploi adorm sperand
Sa-mi cant refrenul vietii luminat de-un soare bland!
Imi cant refrenul vietii luminat de-un soare bland;
Privesc peste anotimpuri, de timp ma ascund.
De timp ascund trecutul, invat sa ascult;
Ascult timpul trecand, invatand din trecut!
Ma trezesc crengi ce-mi bat in geamul anilor de vara,
Imi zambesc reci frunze ce cad parca-ntaia oara.
O toamna de cativa ani s-asterne si invat,
Sa nu uit soarele ajutat de un blit si un bat.
Inselat de lumina totul fuge
Spre tari mai calde. Deasupra mea ploaia invinge!
Rabd, ascult vantul ce-mi sopteste: “Asta nu-i tot!”
Si nu mai pot si plang si strig, traiesc ca un mort!
Cad primi fulgi de nea, parasit de ea-nteleg
Ca eu sunt doar o parte, am nevoie de un intreg!
Taramul ghetii e presarat cu fulgere,
Lipsit de stele, de soare, cunosc primi ani de inchisoare,
Cu vizite scurte ale sufletelor mute,
Ninsori abundente de ura shi lacrimi inghetate.
Chiar cand iarna-i mai rece si simt ca norii nu mai rabda,
Lacrimile topesc zapada, rasare un fir de iarba!
Dati-mi un suflet si-o sa-l invat sa iubeasca
Asa cum am fost invatat ca soarele poate sa renasca
De acele suflete ce mi-au readus rasaritul,
De mii de zambete si versuri ce n-au apus trecutul!
Nori de gheata se sfarma, primavara cade-ncet.
Accept s-astept iar, inima verii in piept,
Iar animat de soare timpul se va scurge lent,
Absent in clipele calde prezente permanent.
Visand la ani de vara multumesc trecutului!
Inchid un ultim gand lasand ura vantului:
“Am invatat ca soarele poate sa renasca!
Dati-mi un suflet si o sa-l invat sa iubeasca!”

Eu,tu şi marea ...

2008-10-07T10:42:00.000+03:00

Iti aminteşti?Am stat odatã pe plajã - doar eu,tu şi marea.M-ai luat în braţe şi mi-ai şoptit la ureche : "ascultã marea!".Valurile întotdeauna îţi dau senzaţia de libertate;iar când vreau sã ajung la mare,îmi aduc aminte de vorbele tale.
Chipul şi zâmbetul tãu perfect,pãrul rãvãşit şi buzele tale moi,mã liniştesc şi doar privirea ta mã face sã mã simt în siguranţã.

Imi amintesc ziua aia de parcã a fost ieri,fiecare detaliu îl ştiu.Atunci am stat pânã tarziu,se întunecase,ne-am întins pe nisip,m-ai luat de mâna şi priveam stelele,iar la câţiva metri în faţã,valurile se spãrgeau violent de mal.
Uneori mã intreb de ce mã iubeşti,lângã tine ştiu sã zâmbesc,orice clipã cu tine mã relaxeazã.
De abia aştept sã ajung la mare,o sã-mi amintesc de tine şi o sã mã prefac cã-ţi ţii mâna pe umãrul meu.
Mi-e dor de tine,mi-e dor de mâinile tale fine şi ştiu cã nu înţelegi nimic din ce am scris,dar nu conteazã.Tu ştii cât însemni pentru mine.

Pentru cã mã iubeşti şi cã-ti pasã ...

Simţuri.

2008-10-04T12:49:00.000+03:00

Işi ţinea degetele încleştate pe un pahar cu whisky şi o privea .. era minunatã.Ea îşi încheia nasturii de la cãmaşa roşie,apoi îl sãrutã pe frunte şi ieşi din apartament,rãmânând doar el în camera goalã într-o atmosferã monotonã.
Ar fi vrut sã-i spunã înainte sã plece doar cã-i iubeşte modul de a se îmbrãca,îi iubeşte rãsuflarea grea pe ceafa lui,iubeşte orice la ea.
Şi asta e iubire?Sau pur si simplu obsesie?Când iubeşti,priveşti doar calitaţile persoanei de lânga tine şi nu numai.Refuzi sã crezi cã eşti prea îndrãgostit.

E doar un vis urât .

2008-09-28T18:36:00.001+03:00

Liniştea s-a lăsat iar în toată casa.Imi aduc aminte cât de mult îmi lipseşti şi parcă nici în vise nu-mi mai apari.Privesc în gol,iar ţigarea se arde uşor în scrumieră.Nu mai e ca ieri,e mai pustiu fără tine,iar timpul ... timpul se scurge încet ca de obicei.
"Incotro ne îndreptăm?" mă întreb.Jocul e pe sfârşite oricum,iar spectatorii au plecat demult.

Ies din apartament.Afară,vântul îmi joacă prin păr şi lacrimile îmi inundă faţa.Mi-e frig fără tine şi drumul e şi el pustiu.Ce-a fost?Sau ce-o să fie?Căci am pornim cu "noi",acum sunt doar eu.Şi când ai plecat ai zis "Să nu te miri căci am să plec şi nu e vina ta iubito,dar vine iarna ...".Sunt calmă,dar oare sufletu-mi e la fel?Putem miza pe sinceritate?Noi alegem.

M-am aşezat pe o bancă,încercând să ascult liniştea.E absurd cum se termină totul .

Dincolo de linişte

2008-09-23T21:54:00.000+03:00

Azi mã simt distrusã,mã simt umilitã.Pur si simplu,cedez psihic.Toate m-au lovit brusc,şi nici nu ştiu ce sã fac întâi,sã plâng?Mulţi mã considerã sensibilã pentru cã îmi expun sentimentele într-un blog,singurul motiv pentru care fac asta este sã mã descarc.E mult mai simplu sã scriu decât sã plâng.
Mi-e dor de tine,mi-e dor de mare ... mã simt pe ultima linie,sunt eu aia ciudatã şi dificilã?Poate,dar eu nu fac unele lucruri.Mãcar ţin pentru mine şi arãt cã nu-mi pasã,dar înãuntru sunt distrusã,de-a dreptul sfâşiatã.
Poate cã va veni şi vremea mea,pânã atunci,las marea sã vorbeascã pentru mine ...

Dedicat.

2008-09-23T08:39:00.001+03:00

M-am gândit o groazã la postul ãsta,ce sã scriu,pentru cã am vrut sã fie special,dar n-a ieşit nimic frumos.

De ce moartea trebuie sã fie mereu lânga noi?De ce nu putem sã murim de bãtrâneţe de exemplu,de ce trebuie sã suferim exact înainte de moarte,ne chinuim ca niste proşti cerând încã o secundã sã trãim.Sã le ia dracu pe toate.Bolile ne fac sã suferim,ne bagã în agonie,iar atunci când ne vedem neputincioşi în faţa morţii,cerem iertare lui Dumnezeu,tocmai atunci credem în el.Şi vreau sã spun cã-mi pare rãu,regret enorm,mã simt nefolositoare,mã simt ca o proastã pentru cã n-am apucat sã-ţi zic nici mãcar odatã "te iubesc"

O sã ne uite o lume întreagã,nimãnui nu-i va mai pãsa cã ai fost şi te-ai dus.Pânã la urmã despre asta e viaţa,trãieşti şi te chinui,apoi mori.

Iar dupa tristeţe nu mai e nimic.Eu însã nu te voi uita...

Minulescu trebuie iubit.

2008-09-20T22:52:00.000+03:00

Va fi...
Ion Minulescu

Va fi-ntr-o noapte caldă de mai.
Când vei intra
În parcul meu,
Nisipul aleilor deşarte,
Îmbrăţişănd pantofii tăi albi, va tresări...
La revederea celei venite de departe
Copacii vor zâmbi...
Ferestrele-mi închise se vor deschide iar,
Şi-n vazele uitate pe albe etajere,
Buchetele uscate de alb mărgăritar
Vor palpita
Ca-n ascultarea unui demonic Miserere!...
Va fi-ntr-o noapte caldă de mai.
Când vei veni,
"Olimpia" din cadru-i îţi va surâde iar,
Ceasornicu-n perete va respira mai rar
Şi mutele covoare, pe jos, vor tresări...
Demonul nebuniei va coborî din nou
Pe-albastrele sofale
Şi albele dantele,
Aripa lui va stinge lumina-n candelabru,
Iar noi,
Sub ocrotirea tăcutelor perdele,
Postum ca şi-ngropaţii de vii, într-un cavou,
Ne vom iubi-n parfumuri de brad şi de cinabru.

Şi-apoi...
Va fi într-o seară poate ca şi-alte seri.
Va fi
O seară de octombre cu palpitări discrete
De frunze,
De imagini,
De pleoape
Şi regrete...
Vai!... cea din urmă seară când tu vei mai veni
Va fi o aiurare de toamnă pe sfârşite,
O aiurare-n versuri brodate pe-o batistă -
Simbolul despărţirii...

Şi-atâta tot...

Şi-apoi
Nu va mai fi nimica,
Nu va mai fi nici soare,
Nu va mai fi nici lună
Nici stele căzătoare...
Şi faţă de noi singuri,
Poate,
Nu vom mai fi nici noi!...

Mi-e dor ...

2008-09-03T23:53:00.000+03:00

Aratã-mi calea spre fericire,lasã-mã sã-ţi fiu umbrã,lasã-mã sã-ţi fiu tot ce ai nevoie.Mi-ai zis odatã cã singurãtatea te deprimã,te face sã te gândeşti la moarte.Eu te pot apãra,te pot sprijini când ai nevoie.Lasã-mã sã-ţi fiu şi aer şi pãmânt.
Am respirat uşor.Mi-am adus aminte cât pot sã te vreau.Te vreau aici,vreau sã-ţi simt rãsuflarea pe ceafã,vreau sã-ţi simt parfumul,sã-ţi simt buzele coborând pe corpul meu,te vreau enorm.Mi-e dor de tine,mi-e dor sã-mi spui toate lucrurile alea trãsnite şi sã izbucnim amândoi într-un râs prostesc sau sã mã îmbrãţisezi numai cum tu ştii,iar eu sã tremur de bucurie.Am uitat cum e sã fiu cu tine,am uitat cât de fericiţi eram..

teu riso, tua distância, minha agonia, meus sonhos, meu medo ...

Priveşte regresul,dragul meu!

2008-08-28T20:34:00.001+03:00

Azi am chef să dorm,să stau în pat,să visez.Mâine o să fug spre autostradă,o să strig în gura mare cât de nemernic eşti,o să râd,o să scap de tine.O să mă uit inapoi,o să-mi amintesc de clipele petrecute cu tine şi o să-ţi spun ce prost ai fost.Ştii?Chiar dacă încă te iubesc,tu ţi-ai bătut joc.Am pierdut vremea sau a meritat?
O să mă descarc şi o să-ţi zic că eşti un bou.

Mâine...

2008-08-23T00:14:00.000+03:00

Nu te iartă,ai lăsat-o să cadă,iar visurile i s-au zdrobit de asfalt.Odată cu ea,au murit şi poeziile,cuvintele.Tu te frămânţi uşor,îţi freci mâinile şi spui mereu şi ţipi că nu ştii ce să faci.Uit-o?Poate ar fi singura şansă,dar gândul te bântuie,nu poti să uiţi,indiferenţa nu-i de ajuns.

Parcă ieri vedeam o fata tanără şi frumoasă plimbându-se prin parc.Acea fată pe care o vedeam mereu,care îmi inveselea ziua,s-a pierdut printre oameni,a refuzat fericirea şi a aprobat chinul.De ce să suferi când poţi să uiţi?Merită să te zbaţi atâta pentru dragoste?Aţi pierdut amândoi în faţa iubirii,în faţa tuturor.Şi tu ceri ca un prost acum iertare...şi cine să-ti mai dea iertare?Căci voi sunteti doar niste păpuşi din cârpe,nemaiavând a doua şansa.

Şi s-au iubit şi au plecat.Şi-a fost odată.Dar a rămas speranţa...

Oare?

2008-07-29T21:42:00.000+03:00

Şi s-a săturat.S-a săturat să-i ducă dorul,s-a săturat să nu fie băgată în seamă,s-a săturat să facă totul de una singură.Şi îi venea să plângă de nervi căci nu mai suporta chinul.Şi îl avea pe el,degeaba.Până într-o zi când i-a zis : "Ştii că eu nu mai pot să suport toate astea?Sunt sătulă George şi mereu mă faci să plâng".Stătea sprijinită de tocul uşii de la balcon cu spatele la el,privea cerul.Şi-a amintit de ceva şi un zâmbet îi apăru pe faţa încruntată "Mai ştii cum ne-am cunoscut?Cât de imatur erai,acum eşti nepăsător" Nu era un zâmbet de bucurie,era un zâmbet furios."Ana,zi-mi ce vrei să fac,ştii doar că te iubesc,dar nu înţeleg ce vrei tu de fapt de la mine." "Nimic,George, nimic,căci de azi nu te mai vreau în viaţa mea,am obosit."
Uşa se trânti violent,George plecase,dar Ana continua să se uite la cer...

Trei lacrimi reci de călătoare

2008-07-28T22:36:00.000+03:00

Şi-ai să mă uiţi -
Că prea departe
Şi prea pentru mult timp porneşti!
Şi-am să te uit -
Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Cu ochii urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare,
Şi ochii-ţi lăcrima-vor poate
Trei lacrimi reci de călătoare ;
Iar eu pe ţărm
Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Şi-nţelegând că mi-eşti pierdută,
Te-oi plânge-n ritmul unui vers.

Şi versul meu
L-o duce poate vreun cântăreţ până la tine,
Iar tu -
Cântându-l ca şi dânsul,
Plângându-l, poate, ca şi mine -
Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
Şi-uitând că m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Şi când din ochi lăsai să-ţi pice
Trei lacrimi reci de călătoare!

de Ion Minulescu.

Infernul sunt ceilalţi.

2008-07-10T21:00:00.000+03:00

Ieri mã gândeam la cât mi-aş dori sã fug spre nicãieri ... Sã scap,sã uit,sã fiu alta doar pentru o zi.Intr-o dimineaţã chiar priveam la anii care au trecut,15 ani aproape 16,cât m-am maturizat prin câte am trecut şi iatã-mã aici.
Şi pânã la urmã sã vorbim despre fericire.Ce-i fericirea cu adevãrat?E o idee, pe care vrem s-o ajungem cu toţii.Dragostea e fericire.Pare ceva absolut, dar nu e.Crezi în idealul tãu? atunci ai toate şansele sã ţi-l împlineşti ...
Uneori suntem fericiţi şi nu ştim de ce, faptul cã admirãm rãsãritul e de ajuns.Fericirea constã în lucrurile cele mai mãrunte, pe care unii refuzã sã le vadã.
Horaţiu spunea "Alergãm dupã fericire pânã departe, fie pe mare, fie pe uscat; dar fericirea e aici, aproape."

Destãinuiri.

2008-07-10T15:11:00.000+03:00

Mereu când mã suna,îi respingeam.Odatã m-a prins de mânã şi m-a întrebat :"Mãcar eşti fericitã?". Am ezitat şi i-am rãspuns încet cã nu,dar nu m-a auzit.I-am intors spatele şi am plecat.
Am ieşit în bulevard,unde soarele ardea puternic ca şi când voia sã ne topeascã.Priveam cum corpurile blege ale oamenilor se fâţâiau de colo colo,iar copii fãrã chef bãteau câte o minge pe trotuar.Totul era monoton.Imi era lene, de abia mã mişcam...

Nimic nu se comparã cu o zi de iulie...

A better tomorrow.

2008-07-06T21:19:00.000+03:00

Şi ştii ce mi-a zis când a plecat? "Sã nu mã uiţi". Am simţit cum sufletul mi se urcã în gât.N-am ştiut ce sã fac şi am luat-o de mânã spunându-i : "Nu te voi uita,draga mea".Atunci mâna i s-a lãsat moale şi a închis ochii.Am strâns-o şi mai tare,chiar dacã nu avea rost şi am început sã plâng.Am ieşit din camerã, m-am aşezat pe comoda pe care era aşezat un mileu frumos croşetat de ea. "Chiar dacã nu voi mai fi, promite-mi cã te vei gândi la mine", asta îmi repeta în timp ce stãtea întinsã pe pat.M-am amãgit ca o proastã crezând cã bolnavii se vindecã.N-ai cum sã te împotriveşti sortii,eşti pur si simplu cine vrea viaţa, iar dacã vrei sã-ţi schimbi destinul,rişti îngrozitor.

Prea mulţi care pierd în faţa morţii ... şi e trist.

Între pasiune şi amintire.

2008-07-01T18:16:00.000+03:00

Mai ştii ce caraghios ai fost când abia dupã a3a întâlnire mi-ai spus cã mã placi,iar la final mi-ai dat un sãrut rapid zicându-mi cã nu vrei sã ne grãbim?Dar atunci când ţi-ai fãcut curaj şi m-ai luat de mânã pentru prima datã în Cişmigiu,apoi m-ai întrebat dacã vreau sã fim împreunã,iar eu încântatã ţi-am rãspuns cã da; atunci m-ai prins de mânã şi m-ai tras spre tine,sãrutându-mã pasional ... ce vremuri.
Şi unde-s toate aceste amintiri plãcute?Cãci pentru mine au însemnat enorm.Copilãria m-a îndemnat sã spun "stop", atunci n-am crezut cã pierd, dar acum regret.

Mãcar ştiu cã am fost şi eu a ta odatã ...

Will you still love me tomorrow?

2008-06-30T12:56:00.000+03:00

Paharul plin cu vin zãcea pe masa din sufragerie,iar o melodie tristã se auzea de la combina prãfuitã.Maya intrã în casã,îşi lasã cheile pe bar,iar câinele o întâmpinã.O întrebare destul de prosteascã se auzi din partea stãpânei"Ai fost cuminte,Lady?"Animalul se aşezã în faţa ei şi o privea insistent.
"Ce-i?"Ii aruncã o ultimã privire şi se aşezã pe canapea."Sunt bine.O sã-mi treacã,o sã-mi treacã..."Işi luã paharul şi se gândea la vorbele lui,de fapt,ultimele cuvinte.
"Eşti o egoistã,de ce mereu te gândeşti la tine?Niciodatã nu mã susţi,mereu mã iei în râs.Şi ce e pãcat cã te iubesc,şi vei realiza asta prea târziu"
"Ei,dacã eu sunt egoistã tu cum eşti?Mereu îţi pasã de alţii,de pãrerile lor,iar de ale mele niciodatã".Atunci Radu plecã şi nu se mai întoarse...

Pe obrazul fetei,au început sã curgã câteva lacrimi.Şi le şterse cu mâneca de la pulover şi puse mâna pe telefon.Tastã un mesaj "Hei,eu sunt.M-am gândit la tot ce mi-ai zis.Ai dreptate,am fost o egoistã...vino acasã" dar uşa se trânti ... Era Radu.Maya i se aruncã în braţe şi nu i-a dat drumul multã vreme.
"Ştii tocmai îţi lãsam un mesaj,îmi pare aşa de bine cã ai venit,chiar voiam sã vorbim,şi îmi pare atât de rãu cã te-am fãcut sã suferi.Şi eu te iubesc,sper cã nu am realizat asta prea târziu.Vreau sã mã ierţi"
Radu îi zâmbi şi o luã în braţe.