20 octombrie 2012

face your fears.


nu mai am timp şi nici cheful necesar să duc o luptă cu ceilalţi, important e să învăţ s-o duc pe cea cu mine. „sunt puternică” îmi spun, căci agăţându-mă mereu de o speranţă, devenisem debilă, din cauza ta.. nu ştiam să înfrunt eşecul, dezamăgirea, era un „du-te, vino” continuu. stabilitate n-aveam, mă pierdeam prin false iubiri ce nu însemnau nimic. azi o despărţire, mâine o nouă relaţie.. atât de bolnavă eram. îmi plăcea, nu puneam nimic în joc, îmi cream o aură de fier peste care nu trecea nimeni, un zid greu de distrus. cu ce m-am ales? cu ani pierduţi şi o mare gaură în suflet, căci am rănit persoane prea blânde să merite asta. şi frică.. care mă urmăreşte zilnic. încerc s-o amân, să mă depărtez. dar nu, nu mă lasă să-mi trăiesc fericirea, îmi aşteaptă momentul de vulnerabilitate şi pune stăpânire pe mine.. îmi cuprinde corpul, mintea şi inima. mă lasă ca pe un om fără vlagă ce nu mai are nimic de pierdut. şi totul.. se întâmplă fără voia mea. emoţiile nu sunt controlabile căci sunt amplificate de experienţe şi amintiri, de prezent şi viitor. frica asta te distruge! te obişnuieşti cu ea, te macină încet până-ţi ia toate speranţele transformându-te într-un robot.

11 septembrie 2012

căutare.


tristețea mi-a cuprins trupul făcându-l să tremure, să-mi blocheze conștientul, dar parcă inima îmi mai cere încă o șansă și-ncă una, și-ncă una.. tu cum rămâi puternic? cum să nu-ți pui sufletul în joc? cum poți să rămâi impasibil la ce se întâmplă în jurul tău? nepăsarea lor îmi provoacă greață.. dar și un mare gol în stomac. cu ani în urmă, am fost așa : puternică. îmi spuneau să fiu mai blândă, să simt.. acum? te-am reîntâlnit pe tine. ești singurul la care m-aș întoarce.. sunt tot ce nu eram atunci : dărâmată psihic, debilă.
vreau în fiecare zi să-mi schimb viața, să schimb tot ce mă face nefericită, inclusiv pe mine. și tot zic: de mâine încep. Tot amân și plâng căci știu : vinovată sunt eu. Însă și alții, ce au intrat în viața mea și mi-au promis iubire, m-au făcut să cred că lângă ei pot avea tot ce mi-a lipsit. Mi-au luat mințile, m-au mințit. ticăloșii.. iar eu proastă, i-am crezut.
nu poți să fii cu adevărat fericit nu? încă-mi dau dreptate.. căci fericirea vine-n bucățele mici după cum spune mama..