E cel care stã şi cântã pentru noi.Cel care îşi reprezintã viaţa prin muzicã,apãsând câteva clape te introduce în lumea sa.Te îndrãgosteşti pur si simplu de sunete,devii dependent,e ca o boalã,fãrã sã vrei,fãrã sã crezi ,e împotriva voinţei tale . "Mi-am pierdut viaţa,dar mi-am regãsit-o în cântat" îmi zicea el în timp ce îşi dregea vocea. Ascultându-l mi-am dat seama cã viaţa nu e doar aşa,poţi sã ţi-o schimbi dupã cum vrei. Şi regret cã uneori n-am putut face nimic pentru a o schimba. In memoriam ...
Sunt printre sutele de oameni care merg mereu pe aceeaşi alee acoperitã de frunze.E o toamnã târzie,friguroasã şi parcã sufletele noastre sunt la fel.Pline de urã şi vicii. Iar bate vântul şi îmi aşeazã pãrul în diferite direcţii.Mã obsedeazã gândul cã iar ajung acasã şi nu-i nimeni care sã mã înţeleagã;uneori mã abţin enorm sã nu plâng şi lacrimile nu-s de tristeţe,ci de nervi. Dumnezeule sunt înconjuratã de proşti,cretini şi falşi.Un alt motiv pentru care urãsc toamna : mã face sã stau in casã şi sã-mi adun gândurile,sã le analizez şi sã-mi fac nervi din nou.Mereu mã pândesc situaţiile penibile la care am luat parte şi nu-mi dau pace deloc. Ah,pur si simplu mã urãsc cãci nu pot fi puternicã .
... sã alerg desculţã pe plajã, sã privesc rãsãritul,sã ascult raggae,sã stau o zi întreagã în pat uitandu-mã la filmele vechi de dragoste,sã lipesc fotografii pe tot peretele,s-o iau de la zero,sã mã ţii de mânã,sã mâncãm îngheţatã ca doi copii,sã citesc ziarul,sã-ţi cumpãr chiloţi,sã fac cumpãrãturi,sã vopsesc tavanul în galben,sã-mi lãcuiesc unghiile,sã ţip la tine,sã gãtesc,sã dansez de nebunã pe o melodie tâmpitã,sã casc ochii la vitrinele magazinelor,sã merg la Lisabona,sã mã plimb cu iahtul,sã învãţ odatã şi pentru totdeauna portughezã,sã mã dau cu sania,sã te bat mãr la rummy,sã mã iei in braţe şi sã-mi spui cã mã iubeşti,sã-ţi port tricoul,sã desenez flori pe tot caietul,sã iau 10 la românã,sã mã plimb prin ploaie,sã te sãrut,sã-ţi spun cã eşti un fraier şi cã n-ai dreptate,sã pun etichete pe borcanele de dulceaţã ...
Imi prezint viata in anotimpuri, Recit tipuri de timpuri cu zambete si riduri; Aduc lucruri uitate in prezent prin ganduri si fapte; Apuc pe drumul vietzii dorit cu miere si lapte. Anul meu incepe vara, cu ani de soare, Presarati pe alocuri cu primaveri si prime toamne, Prime doamne zambitoare printre lacrimi de sudoare; Primeaza fluturii cu aripi de nerabdare. Rimeaza nori cu soare, sunt ierni in asteptare Asteptate se lasa grijile, lipsa de nerabdare. Cunosc primul zambet si-i zambesc recunoscandu-l Si trec ani si mari si munti, cel ce nu trece-i timpul. Imi ies lacrimi in cale sunt primele frunze cazand; Simt adieri de toamne, chemari de timp trecand. Tremurand, speriat de vant si de ploi adorm sperand Sa-mi cant refrenul vietii luminat de-un soare bland! Imi cant refrenul vietii luminat de-un soare bland; Privesc peste anotimpuri, de timp ma ascund. De timp ascund trecutul, invat sa ascult; Ascult timpul trecand, invatand din trecut! Ma trezesc crengi ce-mi bat in geamul anilor de vara, Imi zambesc reci frunze ce cad parca-ntaia oara. O toamna de cativa ani s-asterne si invat, Sa nu uit soarele ajutat de un blit si un bat. Inselat de lumina totul fuge Spre tari mai calde. Deasupra mea ploaia invinge! Rabd, ascult vantul ce-mi sopteste: “Asta nu-i tot!” Si nu mai pot si plang si strig, traiesc ca un mort! Cad primi fulgi de nea, parasit de ea-nteleg Ca eu sunt doar o parte, am nevoie de un intreg! Taramul ghetii e presarat cu fulgere, Lipsit de stele, de soare, cunosc primi ani de inchisoare, Cu vizite scurte ale sufletelor mute, Ninsori abundente de ura shi lacrimi inghetate. Chiar cand iarna-i mai rece si simt ca norii nu mai rabda, Lacrimile topesc zapada, rasare un fir de iarba! Dati-mi un suflet si-o sa-l invat sa iubeasca Asa cum am fost invatat ca soarele poate sa renasca De acele suflete ce mi-au readus rasaritul, De mii de zambete si versuri ce n-au apus trecutul! Nori de gheata se sfarma, primavara cade-ncet. Accept s-astept iar, inima verii in piept, Iar animat de soare timpul se va scurge lent, Absent in clipele calde prezente permanent. Visand la ani de vara multumesc trecutului! Inchid un ultim gand lasand ura vantului: “Am invatat ca soarele poate sa renasca! Dati-mi un suflet si o sa-l invat sa iubeasca!”
Işi ţinea degetele încleştate pe un pahar cu whisky şi o privea .. era minunatã.Ea îşi încheia nasturii de la cãmaşa roşie,apoi îl sãrutã pe frunte şi ieşi din apartament,rãmânând doar el în camera goalã într-o atmosferã monotonã. Ar fi vrut sã-i spunã înainte sã plece doar cã-i iubeşte modul de a se îmbrãca,îi iubeşte rãsuflarea grea pe ceafa lui,iubeşte orice la ea. Şi asta e iubire?Sau pur si simplu obsesie?Când iubeşti,priveşti doar calitaţile persoanei de lânga tine şi nu numai.Refuzi sã crezi cã eşti prea îndrãgostit.
Cine-i pianistul?
Şi vreau sã ...
