Show your real face.

Vreau linişte,vreau putere,vreau o mulţime de lucruri care să mă facă să zâmbesc,vreau să încep să nu mă mai prefac.Să-mi dau jos masca şi să fiu "eu".
A fost o zi prea lungă încât nu mai am dorinţa să respir .Insă,răsuflu uşor,mă întreb când a încetat să-mi pese.Sentimentele mele au ars odată cu apusul soarelui sau cu vorbele celorlalţi,nu sunt imună la durerea omenească,dar ştiu că nu mai sunt ce eram.
Mă prăbuşeam psihic,priveam în gol,iar teama îşi făcea efectul.Mă simţeam ca un om drogat.E o mizerie şi dezordine în viaţa mea.Ce sentimente ciudate,pentru prima oară m-am simţit goală pe dinăuntru.
Aş vrea să mă confesez cuiva,să mă prefac că nu există mâine,am impresia că ne îndreptăm spre nicăieri şi lumea .. se împarte în alb şi negru de azi.

" I know you think that I shouldn't still love you,
Or tell you that.
But if I didn't say it, well I'd still have felt it
where's the sense in that?"

Such great heights .

Crezi în destin?Eu nu.Nu cred că soarta fiecărui om stă la baza unei cărţi,e ciudat şi nefiresc.Destinul ni-l facem singuri.Săpăm adânc în toate cunoştiinţele şi minunăţiile lumii,ne dorim ceva şi îl obţinem doar dacă ne dăm silinţa.Eu nu sunt ca majoritatea oamenilor.Sincer,durerea mă face să mă simt inconfortabil câteodată deoarece nu mai înţeleg toate aceste emoţii,de aceea mi-e greu să le stimulez.Am devenit o insensibilă?Nimeni nu e aşa cum pare la exterior,aparenţele trebuiesc menţinute ca să supravieţuieşti.Fiecare om e fals în sinea lui.
In viaţă nu există secrete,doar adevăruri ascunse care stau la suprafaţă şi eşti prea orb să le observi.Un adevăr spus poate însemna o supremă ruptură de umanitate.Răneşti,ei te rănesc,iubeşti,ei te iubesc,minţi,ei te mint,nu recunoşti atunci nici ei n-or s-o faca.
N-o să permit unor sentimente să-mi umbrească până şi ultima fărâmăv de fericire pe care o trăiesc în acest moment.Unu la zero pentru mine ...

Without reason.

I-am întins mână şi mi-a pus în palmă o viaţă de om.Am privit-o,era ciudată … avea o formă complexă şi cu destule greutăţi,părea că a trecut prin multe încercări ratate.Ah da,o recunosc,seamănă cu a mea.Uneori mă gândesc câte lucruri grele am întâlnit în cale şi totuşi am învăţat să trec peste ele. Şi pot spune că am fost destul de puternică să le fac faţă,de obicei trec uşor peste eşecurile astea care pe unii îi desfiinţează.Nu-mi stă în fire să îmi arăt sentimentele,nu-mi place să dramatizez ori să fac pe victima.
Distanţa e singura care ne înstrainează,tot ce facem acum e să ne ocolim privirile .
Când te naşti nu cunoşti frica, însă pe parcurs înveţi să trăieşti cu ea,face parte din tine,n-o poţi dezlipi. Fiecare dintre noi se teme de ceva,mai ales există teama de eşec,de a nu reuşi să ducem la capăt ceea ce ne-am propus.Imi e frică de multe lucruri ciudate cărora nu le văd rostul. Şi nu ştiu de ce mi-e frică,pentru că sunt inofensive.
Stăteam în camera,pe pat.Aveam un gol ciudat în stomac ca şi când ştiam că se va întâmpla ceva grav.A intrat în încăpere,s-a aşezat lânga mine şi mi-a pus mâna pe burtă : "Respiră,Ioana!".Am încercat,nu puteam."De ce eşti încordată?Incearcă să te relaxezi." Nu puteam,mi-era frică să respir.Uneori presimt când ceva se întâmplă, şi mă temeam că dacă voi respira,din cauza mea,se va produce o tragedie.Am vrut să evit asta."Te admir pentru simplu fapt că vrei să schimbi lucrurile,că încerci.Dar să ştii că n-o să reuseşti,n-ai cum …"Avea dreptate.Cine sunt eu să schimb o lume întreagă?De asta nu dau doi bani pe legile lor,la dracu’.
Am continuat să respir,iar asta datorită lui.Vreau să învăţ din nou să sper,să râd,să cred,să iubesc,să îmi lipseşti,să cad,să mă ridic,să plâng,să-mi fac griji.
Eşti o parte din mine!

simple things.

Câteodată am impresia că se ripisesc aiurea cuvinte întregi pe coala albă de hârtie.

Iar mi s-a zis că-s ciudată,bineînţeles că trec peste şi ajung pe strada unde mi-am petrecut întreaga copilărie.Umblam … iar acum s-a ajuns aici.Sunt mare!Schimb două cuvinte cu un vechi prieten,apoi mă îndrept către metrou. Ah, soarele apune şi parcă totul tace,traficul e inexistent în lumea mea.E seara! - Si voiam să te întreb demult : Ai găsit ce-ţi doreai? Se produce obişnuita oboseala de care nu scap nici azi.Mă întorc acasă,mă trântesc în pat şi mă gândesc că vine vara.Singura care-mi alină durerea,mă gândesc şi că plec la mare.Vreau să simt cum mă gâdilă nisipul sub tălpi,să simt răcoarea vântului de seara,să simt marea,să-mi ascund sufletul între stânci,să-mi leg o piatră de picior şi să rămân acolo pe veci … iar de-ai mei cine o să aibă grijă? O să trecem şi peste asta …

I-am stârnit în inimă tragedie,suferinţă,căci mi-a distrus visele odată.Aştept răsăritul!

Resentment .

Mi-a şoptit numele,apoi m-a luat de mână ... ceva s-a auzit din gura lui şi nu-mi venea să cred : "putem să vorbim?".Inima mi s-a oprit,respiram din ce în ce mai greu,iar genunchii mi s-au înmuiat.N-am mai fost singuri de luni de zile şi eram un pic surprinsă.Mă uitam în ochii lui şi era complet pierdut,nu ştia ce să-mi zică,cu ce să înceapă.L-am întrebat dacă e fericit.Mi-a răspuns că da şi că o duce destul de bine.Mi-am ridicat privirea de pe asfalt,i-am zâmbit şi m-am întors cu gândul să plec.In acel moment am auzit : "dar tu?eşti fericită?".M-am întors şi i-am răspuns că nu.Ce putea fi mai dureros decât asta?M-am abţinut enorm să nu plâng,simţeam cum mă rup în mii de bucăţele,cum mă sufoc,iubirea parcă mi s-a transformat în păcat,nu mai puteam sta locului."Dar o să fiu bine.Mă bucur pentru tine!" şi m-am îndepărtat.Imi venea să alerg cât mai departe de el ...
Nu m-am dus acasă,nu puteam.Am umblat pe străzi până târziu încercând să găsesc ceva.Voiam orice să mă facă să uit ...

Trois sucettes à la menthe.

Totul e haos.Copii gãlãgioşi,lume ipocritã,muzicã ... sã-mi pun amintirile în cui şi sã merg mai departe.Ar trebui sã înaintez,dar nu pot.Nu te poţi desprinde de trecut câteodatã.

Am avut o discuţie despre iubire.Ea m-a facut sã înţeleg cã dragostea existã oriunde,în orice,mai ales în lucrurile mãrunte pe care nu le observãm.Glasul ei se auzea foarte singur,ca şi când nu voia s-o aud.Iubirea e adevãr,e acel ceva care înfloreşte înãuntrul tuturor,e credinţã,e adâncã,uneori prea adâncã.Iubirea poate sã te facã fericit,poate sã-ţi rupã sufletul în douã.Iubirea mai poate sã şi moarã.
Şi mi-ai spus cã dragostea nu ţine la infinit.Dupã un timp,o durere ţi se instaleazã pe vecie în trup şi în oase.Îmi amintesc faţa ei blândã şi seninã,care deodatã s-a umplut de lacrimi neastãpânite.Acel scump om pe care l-a iubit,îi devenise strãin. Buzele-mi palide se mişcã într-un ritm anost,nu mã pot controla.Şi a trecut destul timp,privesc cum siluetele palide se pierd în depãrtare.Absenţa unora mã dezorienteazã .