Dupa cortine .

Ştiu cã iarna e rece,adunã toatã frica ce am strâns-o pe parcurs.Te face sã te gândeşti la toate lucrurile care îţi lipsesc.Dar eu am tot ... te am pe tine, îi am pe ei.Cred cã asta e tot ce conteazã acum ... Şi aud vocea din spate care-mi spune ca de fiecare datã :"Uitã de regrete, n-are rost ..." Am o urã cumplitã în mine încat aş putea sã mut munţi.Am obosit sã lupt cu timpul,parcã trece în zadar cu fiecare secundã.Şi lumea mi se împarte în alb si negru ... iar dupã cortine?Actori care îşi bat joc de noi.Imi pierd şi gândurile.Sunt amintiri vagi .

Há tanto silêncio em volta que me parece ouvirnas janelas o golpe dos raios da Lua.

Sky is falling .

Lasã-mã sã-mi plimb mâna prin pãrul tãu,sã te sãrut pe gât,sã-ţi şoptesc din când în când cã te iubesc,sã fiu alãturi de tine oricând îţi e greu.

Cât de triste sunt dimineţile întunecoase şi reci.Imi dau o stare de moleşealã,de nesiguranţã,dar habar n-am de ce.Incep sã mã rãtãcesc în gânduri,nu mai ştiu ce am vrut sã zic,dar nu mai conteazã.Am şi uitat cã totul se poate transforma într-o minciunã şi ne poate rãni grav.Greşeala noastrã e cã suntem naivi.Avem orizonturi largi,iar noi ne abatem cãtre infinit.O amintire persistã ... Şi încep sã mã gândesc la relaţii,cum se îndrãgostesc oamenii,au copii,îmbãtrânesc împreunã şi îşi spun la revedere.

Poate cã e vina noastrã cã iubim, dar în fine .