tristețea mi-a cuprins trupul făcându-l să tremure, să-mi blocheze conștientul, dar parcă inima îmi mai cere încă o șansă și-ncă una, și-ncă una.. tu cum rămâi puternic? cum să nu-ți pui sufletul în joc? cum poți să rămâi impasibil la ce se întâmplă în jurul tău? nepăsarea lor îmi provoacă greață.. dar și un mare gol în stomac. cu ani în urmă, am fost așa : puternică. îmi spuneau să fiu mai blândă, să simt.. acum? te-am reîntâlnit pe tine. ești singurul la care m-aș întoarce.. sunt tot ce nu eram atunci : dărâmată psihic, debilă.
vreau în fiecare zi să-mi schimb viața, să schimb tot ce mă face nefericită, inclusiv pe mine. și tot zic: de mâine încep. Tot amân și plâng căci știu : vinovată sunt eu. Însă și alții, ce au intrat în viața mea și mi-au promis iubire, m-au făcut să cred că lângă ei pot avea tot ce mi-a lipsit. Mi-au luat mințile, m-au mințit. ticăloșii.. iar eu proastă, i-am crezut.
nu poți să fii cu adevărat fericit nu? încă-mi dau dreptate.. căci fericirea vine-n bucățele mici după cum spune mama..