i missed you today ..

cedez, mă schimb, plec.
îi stăteam aproape de pat şi l-am rugat să ...
- poţi să faci ceva pentru mine, te rog?
- ce anume?
- să încetezi să fii bolnav.. ( şi am tăcut) nu mai pot, nu pot să te văd aşa,în unele momente nu eşti lucid, trăieşti în lumea ta..
- ştii ce-mi doresc eu?
- un trup nou nouţ?
(râde)
- nu, să încetezi să-ţi mai faci atâtea griji pentru mine, trebuie să începi o viaţă nouă, fără mine, pierzi, câştigi, niciodată nu ştii ce-ţi rezervă mâine.
- dar...
- eşti tânără, draga mea. vreau să te văd zâmbind din nou,în ultimul timp te privesc şi eşti încruntată, supărată, îmi pare rău că-ţi spun asta, dar voi muri. mă gândeam poate unde mă voi duce, va fi mai bine.. fără atâtea nelinişti ...

şi a început iar ...

- tu cine eşti?
- nepoata ta.
- nu, nu. eu nu am nepoţi. am doar 24 de ani.
şi îşi îndreaptă privirea către fratele meu.
- tu măi flăcău? ai terminat armata?
stătea întins înnodând un fir imaginar.. iar m-am întristat şi am ieşit din camera aia plină de "moarte"..mi-era frică şi nu puteam să mă detaşez deloc. respiram tot mai greu în drum spre casă.. şi a doua zi..

a plecat. am uitat un singur lucru, să-i spun că l-am iubit.

final push darling.

Dacă aş putea să vă citesc minţile, v-aş fi recunoscătoare. Poate că aşa nu aş mai lua decizii pripite şi aş şti să plâng , să sufăr când trebuie, aş trece prin toate etapele cu care trebuie să se confrunte un om pentru a redeveni fericit.
Da, e despre iubire.Nu ştiu să iubesc! Banalul “te iubesc” am fost mai mult forţată de împrejurări să-l spun.. ce-i drept, era vorba mai mult de ataşare, devii dependent de o persoană care te caută mereu şi care te iubeşte. Iar apoi, e aşa greu să te dezobişnuieşti… e pentru prima oară când recunosc în faţa celorlalţi că nu sunt demnă de dragoste şi nu îmi mai este ruşine.
Când am întâmpinat suferinţa, am încercat metodele mele … metode care m-au ajutat la început, m-au făcut să uit, dar în final , m-am lovit prea tare şi nu am mai ştiut să mă ridic. Şi iată-mă acum dragul meu, cerând un pic de compasiune … îmi spun că data viitoare va fi altfel, că voi încerca din răsputeri să dau tot ce-i mai bun din mine, dar nu promit.. vezi tu? Viaţa asta nu-mi permite să-mi dau încrederea ori de câte ori apare un individ care mă vrea.. trebuie să vrea mai mult decât trupul şi mintea mea.. dar nu…
Azi a fost amuzant, m-am trezit cu gândul că mă voi ţine de mână cu cineva, cândva … am fost dezgustată . sunt prea tânară pentru iubiri care oricum nu ţin. Şi da, renunţ să mai joc după regulile tale, renunţ …

so tired.

Vrei sa stii adevarul? lumea minte. mintim in relatii, in familie, mintim in orice, dar nu pentru ca vrem, ci pentru a ne proteja pe noi si pe cei dragi. Viata nu e intotdeauna despre bucurii, despre
fericire, e in majoritatea timpului despre tristete, despre facturi, despre inimi frante si doare sa spun asta, dar cu totii gresim. Insa, cateodata mi se pare ca sunt singura care isi ia palme, dau totul si primesc in schimb durere.
Sa iubesti inseamna sa te daruiesti trup si suflet cuiva, sa-l convingi ca meriti; uneori iubirea doare cand apare neincrederea. Increderea se castiga, nu se merge pe baza ei din start, pentru ca nu oricine o poate avea.Stiu pentru ca am simtit-o pe pielea mea, si am invatat in primul rand sa am incredere in mine, lucru cel mai esential in viata. Cand pornim de jos, incasam tot felul de lovituri, unele ne pun chiar la pamant, dar nu cedam, ne ridicam si luptam.Pentru ca asta reprezinta viata de fapt, o lupta.

Si as prefera sa stiu intotdeauna adevarul, e mai putin dureros decat o minciuna.