Trec secunde,minute,chiar şi ore ... ne întrebãm când se va termina totul.Greul ne apasã,ne soarbe de energie.Şi toate astea mã fac sã-mi amintesc de rãsuflarea ta,de zâmbetul tãu ... mã duc în trecut.Nu stiu de ce îmi creez propriile scenarii, crezând cã vor fi pe bune totuşi.Şi scapã-mã de chin,ascultã-mi glasul,înţelege-mi cuvintele şi memoreazã-le.A trecut atâta timp de atunci,însã eu am rãmas parcã blocatã în trecut.E ca într-un banc sec şi încep sã râd de mine ... încerc sã uit şi sã las totul,încerc ...
Viaţa e un drum plin de praf, fum si scrum.
Şi apropo : Nu,nu suntem ok!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu