Vreau linişte,vreau putere,vreau o mulţime de lucruri care să mă facă să zâmbesc,vreau să încep să nu mă mai prefac.Să-mi dau jos masca şi să fiu "eu".
A fost o zi prea lungă încât nu mai am dorinţa să respir .Insă,răsuflu uşor,mă întreb când a încetat să-mi pese.Sentimentele mele au ars odată cu apusul soarelui sau cu vorbele celorlalţi,nu sunt imună la durerea omenească,dar ştiu că nu mai sunt ce eram.
Mă prăbuşeam psihic,priveam în gol,iar teama îşi făcea efectul.Mă simţeam ca un om drogat.E o mizerie şi dezordine în viaţa mea.Ce sentimente ciudate,pentru prima oară m-am simţit goală pe dinăuntru.
Aş vrea să mă confesez cuiva,să mă prefac că nu există mâine,am impresia că ne îndreptăm spre nicăieri şi lumea .. se împarte în alb şi negru de azi.
" I know you think that I shouldn't still love you,
Or tell you that.
But if I didn't say it, well I'd still have felt it
where's the sense in that?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu