Without reason.

I-am întins mână şi mi-a pus în palmă o viaţă de om.Am privit-o,era ciudată … avea o formă complexă şi cu destule greutăţi,părea că a trecut prin multe încercări ratate.Ah da,o recunosc,seamănă cu a mea.Uneori mă gândesc câte lucruri grele am întâlnit în cale şi totuşi am învăţat să trec peste ele. Şi pot spune că am fost destul de puternică să le fac faţă,de obicei trec uşor peste eşecurile astea care pe unii îi desfiinţează.Nu-mi stă în fire să îmi arăt sentimentele,nu-mi place să dramatizez ori să fac pe victima.
Distanţa e singura care ne înstrainează,tot ce facem acum e să ne ocolim privirile .
Când te naşti nu cunoşti frica, însă pe parcurs înveţi să trăieşti cu ea,face parte din tine,n-o poţi dezlipi. Fiecare dintre noi se teme de ceva,mai ales există teama de eşec,de a nu reuşi să ducem la capăt ceea ce ne-am propus.Imi e frică de multe lucruri ciudate cărora nu le văd rostul. Şi nu ştiu de ce mi-e frică,pentru că sunt inofensive.
Stăteam în camera,pe pat.Aveam un gol ciudat în stomac ca şi când ştiam că se va întâmpla ceva grav.A intrat în încăpere,s-a aşezat lânga mine şi mi-a pus mâna pe burtă : "Respiră,Ioana!".Am încercat,nu puteam."De ce eşti încordată?Incearcă să te relaxezi." Nu puteam,mi-era frică să respir.Uneori presimt când ceva se întâmplă, şi mă temeam că dacă voi respira,din cauza mea,se va produce o tragedie.Am vrut să evit asta."Te admir pentru simplu fapt că vrei să schimbi lucrurile,că încerci.Dar să ştii că n-o să reuseşti,n-ai cum …"Avea dreptate.Cine sunt eu să schimb o lume întreagă?De asta nu dau doi bani pe legile lor,la dracu’.
Am continuat să respir,iar asta datorită lui.Vreau să învăţ din nou să sper,să râd,să cred,să iubesc,să îmi lipseşti,să cad,să mă ridic,să plâng,să-mi fac griji.
Eşti o parte din mine!