Totul e haos.Copii gãlãgioşi,lume ipocritã,muzicã ... sã-mi pun amintirile în cui şi sã merg mai departe.Ar trebui sã înaintez,dar nu pot.Nu te poţi desprinde de trecut câteodatã.Am avut o discuţie despre iubire.Ea m-a facut sã înţeleg cã dragostea existã oriunde,în orice,mai ales în lucrurile mãrunte pe care nu le observãm.Glasul ei se auzea foarte singur,ca şi când nu voia s-o aud.Iubirea e adevãr,e acel ceva care înfloreşte înãuntrul tuturor,e credinţã,e adâncã,uneori prea adâncã.Iubirea poate sã te facã fericit,poate sã-ţi rupã sufletul în douã.Iubirea mai poate sã şi moarã.
Şi mi-ai spus cã dragostea nu ţine la infinit.Dupã un timp,o durere ţi se instaleazã pe vecie în trup şi în oase.Îmi amintesc faţa ei blândã şi seninã,care deodatã s-a umplut de lacrimi neastãpânite.Acel scump om pe care l-a iubit,îi devenise strãin. Buzele-mi palide se mişcã într-un ritm anost,nu mã pot controla.Şi a trecut destul timp,privesc cum siluetele palide se pierd în depãrtare.Absenţa unora mã dezorienteazã .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu