Zâmbeşte,te rog.glasul lui parcă mi-a smuls inima din piept,mi-am lăsat capul pe umărul său ... am nevoie de timp,acum totul mi se pare un amalgam de imagini întunecat şi neclar.ei îi acuză,reiese ura,dar are dreptate.
se forţează să-mi zâmbească,am pufnit în râs lipită de gâtul lui.încerc să par oarecum impasibilă,să cuprind umbra cu sufletul însă totul mă depăşeşte.nu pot să te ajut,dragul meu.
mă surprinde că tu fugi acum de privirea lui,îti trezeşte un sentiment penibil pentru că tu ai greşit.schimbă te rog cadrul,traversează de 5 ori acelaşi hol lung cu paşi mărunţi.Poate ai crezut că te iartă sau ai obosit să asculţi soarta?Rezistă,şi-ţi promit că am să-ţi dau lumea întreagă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu