Scrisoare către el .
Imi lipseşti mult de când ai plecat,au rămas în urmă doar reproşuri.Nu am somn,nu mai am vorbe să dau explicaţii,nu mai ştiu ce înseamnă odihnă,mă simt prinsă în nimic. Şi vreau să mă priveşti ca să-ţi spun că îmi pare rău,adu-mă din nou la start.Sper că-mi vezi tristeţea din spatele zâmbetului fals.
Acum a început să mă fascineze roşul … folosesc obsesiv cuvinte fără sens … mă întreb dacă am fugi,i-ar păsa cuiva?Ar încerca să ne găsească? Şi-ar face griji pentru noi?Poate că nu,dar ştii ce?Nici nu m-ar interesa.In lumea asta mi-ai ajunge doar tu.
Pot să zâmbesc fără să-mi vezi adevărata faţă încruntată,pot să şi râd fără să-mi vezi durerea pentru că … nu mă cunoşti îndeajuns,dar ce contează .
Şi atunci când vei veni,timpul se va opri in loc ... astept,dragul meu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu